1. [DEX '09] LEPȘIT, -Ă, lepșiți, -te, adj. (Reg.; despre lucruri) Turtit (printr-o lovitură), pleoștit; fig. (despre oameni; adesea substantivat) smintit, țicnit. – V. lepși.
2. [MDA2] lepșit, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 576 / V: (reg) hle~ / Pl: ~iți, ~e / E: lepși] 1 (Pop) Pălmuit. 2 (Reg; rar) Trântit la pământ. 3 (Buc; d. mămăligă) Netezit. 4 (Reg; fig; d. oameni) Nebun. 5 (Reg; fig; d. oameni) Fără minte. 6 (Reg; fig; d. oameni) Aiurit. 7 (Mun; d. acoperiș) Turtit. 8 (Reg; d. lucruri) Turtit dintr-o lovitură. 9 (Reg; pex; d. lucruri) Pleoștit.
3. [DLRLC] LEPȘIT, -Ă, lepșiți, -te, adj. (Regional, despre lucruri) Turtit printr-o lovitură, pleoștit; (fig., despre persoane) smintit, prăpădit, într-o ureche. Era om bun... numai cam... tuieș. – Cam... lepșit. ALECSANDRI, T. 620. ◊ (Substantivat) Te-ai îmbătat se vede, lepșitule. ALECSANDRI, T. 611.
4. [Șăineanu, ed. VI] lepșit a. Mold. lipsit de minte, nebun: parcă-i cam lepșit AL. [Cf. leapșă].
5. [Scriban] lepșít, -ă adj. (d. lepșesc). Mold. Fam. Țicnit, stropșit, zevzec, smintit.
6. [DEX '09] LEPȘI, lepșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da cuiva palme, a pălmui; a turti prin lovituri cu palma. – Din leapșă.
7. [MDA2] hlepșit, ~ă a vz lepșit
8. [MDA2] lepși [At: PAMFILE, J. II, 151 / V: lăpși / Pzi: ~șesc / E: leapșă cf ger klapsen] 1 vt (Pop) A pălmui. 2 vr (Reg; rar) A se trânti la pământ. 3 vt (Buc; pcf a tepși) A netezi mămăliga.
9. [Scriban] lepșésc v. refl. (imit. înrudit cu rus. lápatĭ, a simți pipăind, sîrb. slapiti, a prinde, rut. lápšyĭ, îndemănatic. [Bern. 1, 690]. V. leapșă). Bc. Mă trîntesc la pămînt. Fig. Mă prostesc.
10. [DOOM 3] lepși (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepșesc, 3 sg. lepșește, imperf. 1 lepșeam; conj. prez. 1 sg. să lepșesc, 3 să lepșească
11. [DOOM 2] lepși (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepșesc, imperf. 3 sg. lepșea; conj. prez. 3 să lepșească
12. [DGS] lepșit, -ă adj. (reg.) 1 (despre obiecte) v. Teșit. Turtit. 2 (despre oameni) v. Aiurea. Aiurit. Anapoda. Bezmetic. Descreierat. Nebun. Smintit. Zănatic. Zăpăcit.
13. [DGS] lepși vb. IV. 1 tr. (pop.; compl. indică oameni) v. Pălmui. Plesni. 2 tr. (reg.; compl. indică obiecte) v. Lăți. Teși. Turti. 3 refl. fig. (reg.; despre oameni) v. Afecta1. Fandosi. Maimuțări.
14. [DAR] lepșit, lepșită, adj. (reg.) țicnit, zevzec, smintit.
15. [DAR] lepși, lepșesc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se trânti la pământ. 2. (fig.) a se prosti.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL