1. [Scriban] leochíŭ, -íe (eo dift.) adj. (turc. löki, d. lök, gumă, lac). Sec. 18-19. Stacojiŭ: turaŭa de saftiene leochiĭ. – Uniĭ scriŭ liochiŭ.
2. [DER] leochiu (leochie), adj. – Roșu aprins. Tc. lök „lac” (Șeineanu, II, 238), cf. bg. ljoki. Sec. XVIII, înv.
3. [DGS] leochiu, -ie adj. (turc.; înv.; despre culori, obiecte, materiale etc.) v. Carmin. Stacojiu,
4. [DAR] leochiu, leochie, leochii, adj. (înv.) stacojiu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL