1. [DEX '09] LĂCUSTĂ, lăcuste, s. f. Nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor, dăunătoare agriculturii, care se caracterizează prin lungimea antenelor și prin picioarele posterioare foarte lungi, adaptate pentru sărit; insectă care aparține uneia dintre aceste specii. [Var.: locustă s. f.] – Lat. lacusta (= locusta).
2. [MDA2] lăcustă sf [At: PSALT. HUR. 662/26 / V: (reg) lac~,[1] (îrg) ~te, ~tră, ~uștă, (înv) loc~ / Pl: ~te / E: lat lacusta] 1 (Șîc ~-migratoare, ~-călătoare) Insectă de culoare brună-verzuie, de dimensiuni foarte mari, care dăunează agriculturii (Locusta migratoria). 2 (Reg; șîc ~-de-iarbă) Insectă cu trupul de culoare verde, măslinie sau galbenă, cu pete întunecate, cu elitrele și aripile posterioare de lungimea abdomenului sau mai lungi Si: călușel, lăcustoi (1) (Decticus verrucivorus). 3 (Ent; șîc ~-verde) Căluț (Tettigonea viridissima). 4 (Ent; șîc ~-roșie sau ~-roșietică) Pârâitoare. 5 (Șîc ~-italiană) Insectă cu trupul de culoare cenușie sau întunecat feruginie, cu tibiile picioarelor posterioare roșii (Calliptamus italicus). 6 (Șîc ~-neagră) Insectă cu trupul de culoare verde întunecat și cu elitre late, care distruge ierburile și tufișurile din regiunile unde trăiește fagul (Tettigonia cantans). 7 (Dep) Om slab și mâncăcios. 8 (Dep) Om lacom. 9 (Arg) Muc de țigară. 10 Jucărie făcută din lemn, crestată la un capăt, cu care se aruncă pietre sau bețe.
3. [DLRLC] LĂCUSTĂ, lăcuste, s. f. Insectă din ordinul ortopterelor, cu picioarele dinapoi lungi, unele specii migratoare (Locusta migratoria) aducînd pagube semănăturilor. În ierburi sfîrîitul uscat al lăcustelor se înviorează. C. PETRESCU, S. 42. Albinele fierb; lăcuste, greieri saltă; Țînțarii se bat; fug fluturi albi departe. IOSIF, P. 35. Seceta și lăcustele potopiseră toate semănăturile. NEGRUZZI, S. I 292. – Variantă: locustă (ODOBESCU, S. III 195) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] lăcustă f. insectă înaripată ce saltă cu cele două labe dinapoi: lăcustele sunt vătămătoare, căci devoră frunzele vegetalelor. [Lat. vulg. LACUSTA = clasic LOCUSTA].
5. [Șăineanu, ed. VI] Lăcustă (Ștefan) m. Domnul Moldovei, sub care veniră lăcustele în țară; asasinat de boieri pentru cruzimile sale (1538-1540).
6. [Scriban] lăcústă f., pl. e (lat. lõcŭsta [it. locusta], pv. sp. longosta, vfr. laouste, nfr. langouste, cat. llangosta, pg. lagosta). Un insect ortopter săritor lung pînă la 6-7 centimetri și care călătorește în stolurĭ și devastează semănăturile. (În delta Dunăriĭ îs foarte multe). Fig. Parazit, devastator, lipitoare: Jidaniĭ îs adevărate lăcuste. – Fals locustă.
7. [DEX '09] LOCUSTĂ s. f. v. lăcustă.
8. [MDA2] alăcustă[1] sf vz lăcustă
9. [MDA2] halacustă sf vz lăcustă
10. [MDA2] lăcuste sf vz lăcustă
11. [MDA2] lăcustră sf vz lăcustă
12. [MDA2] lăcuștă sf vz lăcustă
13. [MDA2] locustă sf vz lăcustă
14. [CADE] ❍CARCALETE, CARCALET sm. 1 🐙 = LĂCUSTĂ ¶ 2 familiar Nume de batjocură dat lăutarilor [bg. skakalecĭ].
15. [Șăineanu, ed. VI] locustă f. V. lăcustă.
16. [Scriban] locústă, V. lăcustă.
17. [DOOM 3] lăcustă s. f., g.-d. art. lăcustei; pl. lăcuste
18. [DOOM 2] lăcustă s. f., g.-d. art. lăcustei; pl. lăcuste
19. [IVO-III] lăcustă, -te.
20. [DER] lăcustă (lăcuste), s. f. – 1. Cosaș (Pachytylus migratorius). – 2. Mîncău. – 3. Muc de țigară, chiștoc. – 4. (Arg.) Concubină. – Mr. lăcustă. Lat. *lacusta, în loc de locusta (Pușcariu 934; Densusianu, Hlr., 94; Candrea-Dens., 941; REW 5098; DAR; Rosetti, I, 50; Giuglea, LL, I, 164); cf. it. locusta, sp. langosta, port. lagosta, v. fr. laouste, cat. llangosta. Sensul 3 se explică prin forma mucului de țigară, cf. sp. cigarro; sensul 4, poate prin presupusa lăcomie a concubinelor. – Der. lăcustar, s. m. (pasăre, Pastor roseus).
21. [Onomastic] LĂCUSTĂ subst. 1. – Vodă, Ștefan. 2. Lăcustea, Lupul (17 B I 186).
22. [DGS] lăcustă s.f. I (entom.) 1 (și lăcustă-călătoare, lăcustă-migratoare) Locusta migratoria; <reg.> cal-de-iarbă, <înv.> vruh. 2 (și, reg., lăcustă-de-iarbă) Decticus verrucivorus; călușel, țap, țânțar. 3 (și lăcustă-verde) Locusta viridissima sau Tettigonia viridissima; căluț, cosaș, cosaș-mare, cosaș-verde, <înv. și reg.> acridă, <reg.> cobilițar, cobiliță, cosar1, săritor, scăiuș, șașcă, țap, țap-de-câmp, țap-de-iarbă, țânțar. 4 (reg.; și lăcustă-roșie, lăcustă-roșietică) v. Arap (Psophus stridulus). II (arg.) v. Muc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL