1. [Șăineanu, ed. VI] Lucerna f. unul din cantoanele Elveției, cap. Lucerna, pe lacul cu acelaș nume: 44.000 loc.
2. [DEX '09] LUCERNĂ s. f. Plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din câte trei foliole și cu flori albastre-violacee, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). [Var.: (reg.) luțărnă, luțernă s. f.] – Din germ. Luzerne.
3. [DEX '09] LUȚARNĂ[1] s. f. v. lucernă.
4. [DEX '09] LUȚERNĂ s. f. v. lucernă.
5. [MDA2] lătără sf vz lucernă
6. [MDA2] lucernă2 sf [At: MARIN, F. 105/37 / Pl: ~ne / E: lat lucerna] (Ltî) Lampă cu ulei.
7. [MDA2] lucernă1 sf [At: ENC. AGR. III, 616 / V: (reg) lățăr~, lițăr~, lițer~, luțăndră, luțăr~, luțâr~, luțer~, luzer~ / Pl: ~ne / E: ger Luzerne, fr luzerne, mg lucerna] 1 (Șîc ~-albastră, ~-de-Banat) Plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din câte trei foliole și cu flori albastre-violacee, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). 2 (Bot; reg; șîc ~-galbenă) Culbecească (Medicago falcata). 3 (Bot; reg; șîc ~-neagră) Trifoi mărunt (Medicago lupulina). 4 Cultură de lucernă (1). 5 (Pop; îe) A scăpa în ~ A se îmbăta.
8. [MDA2] luțăndră sf vz lucernă
9. [MDA2] luțărnă sf vz lucernă
10. [MDA2] luțârnă sf vz lucernă
11. [MDA2] luțearnă sf vz lucernă
12. [MDA2] luțendră sf vz lucernă
13. [MDA2] luțernă sf vz lucernă
14. [MDA2] luzernă sf vz lucernă
15. [CADE] ❍ CLEIU2 sbst. Băn. 🌿 = LUTERNĂ
16. [DEX '98] LUȚARNĂ s. f. v. lucernă.
17. [DLRLC] LUCERNĂ s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din cîte trei foliole și cu flori de culoare violetă pînă la purpuriu-închis, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). Dintre leguminoase, se cultivă pentru furaj trifoiul și lucerna. BOTANICA 174. – Variante: luțărnă (C. PETRESCU, R. DR. 242), luțernă (SADOVEANU, E. 121) s. f.
18. [DLRLC] LUȚĂRNĂ s. f. v. lucernă.
19. [DN] LUCERNĂ s.f. (Ant.; la greci și la romani) Corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. [< it., lat. lucerna].
20. [MDN '00] LUCERNĂ s. f. (la greci și la romani) corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. (< lat. lucerna)
21. [Șăineanu, ed. VI] lucernă f. V. luzernă.
22. [Șăineanu, ed. VI] luzernă f. plantă din fam. leguminoaselor. numită vulgar culbeceasă și ghizdeiu, constitue un nutreț foarte bun (Medicago falcata = fr. luzerne).
23. [Scriban] *lucérnă f., pl. e (fr. luzerne, d. pv. luzerno, adică „lucitoare”, ca semințele eĭ, d. luzir, a luci, infl. de it. lat. lucerna, lampă). Un fel de trifoĭ cultivat ca nutreț (medicago sativa). – Și luțernă (după germ. rus.).
24. [Scriban] *luțérnă, V. lucernă.
25. [Scriban] *luzérnă, V. lucernă.
26. [DOOM 3] lucernă s. f., g.-d. art. lucernei
27. [DOOM 2] lucernă s. f., g.-d. art. lucernei
28. [DMLR] luțărnă (= lucernă) s. f. (pl. – )
29. [MDO] lucernă, gen. lucernei
30. [IVO-III] luțernă sg.
31. [DER] lucernă (-ne), s. f. – Plantă (Medicago sativa). – Var. luțernă. Fr. luzerne, var. germ. Luzern.
32. [DE] LUCERNA (LUCERNE [lüsérn], LUZERN [lútsern]) 1. Oraș în partea central-nordică a Elveției, pe țărmul de NV al Lacului celor Patru Cantoane, la gura de vărsare a râului Reuss, centru ad-tiv al cantonului cu același nume; 58,2 mii loc. (1997). Nod de comunicații. Ind. metalurgică; constr. de mașini, electrotehnică, mecanică fină, textilă, chim., alim. Stațiune turistică. Monumente: Hofkirche Sankt Leodegar, construită în anii 1633-1644 pe locul unei biserici din sec. 8; Sankt Peter (1178, refăcută în 1750); Biserica iezuiților (1667-1677); Mariahilfe (1676-1681); Primăria în stil renascentist (1599-1606); podurile (peste râul Reuss) Kapell-Brücke (1333) și Spreur-Brücke (1407). Turnul de Apă (simbolul orașului). Fundat în sec. 8. A primit statut de oraș în c. 1178. Bastion al catolicismului, a condus coaliția cantoanelor catolice în războiul civil din 1847. 2. Canton în partea central-nordică a Elveției; 1,5 mii km2; 341,8 mii loc. (1997). Centrul ad-tiv: Lucerna. Expl. forestiere. Zonă de agricultură intensivă (cereale și creșterea animalelor).
33. [DE] LUCÉRNĂ (< germ.) s. f. Plantă furajeră, perenă, din familia leguminoaselor, cu lăstari înalți până la 120 cm, frunze trifoliate și flori albastre-violacee (Medicago sativa). Este rezistentă la ger și secetă, are o mare capacitate de producție și o valoare nutritivă ridicată.
34. [Argou] lucernă s. f. sg. fleacuri, lucruri neînsemnate.
35. [DGS] lucernă s.f. I (bot.) 1 (și lucernă-albastră, lucernă-de-Banat) Medicago sativa; <reg.> culbeceasă, ghizdei, trifoi, trifoi-frâncesc, trifoi-pe-șapte-ani, trifoi-unguresc. 2 (și lucernă-neagră) Medicago lupulina; trifoi, trifoi-mărunt, trifoiaș-galben, <reg.> drob2, vârtejul-pământului (v. vârtej). 3 (și lucernă-galbenă; reg.) v. Culbeceasă (Medicago falcata). 4 (colect.) lucernieră. Lucerna este locul semănat cu lucernă. II (arg.) v. Bagatelă. Fleac. Mărunțiș. Nimic. Prostie.
36. [DRAM 2021] lucérnă, (luțernă, luțărnă), s.f. Trifoi cultivat ca plantă furajeră (Medicago sativa). – Din germ. Luzerne (DEX, MDA).
37. [DRAM 2015] lucernă, (luțernă, luțărnă), s.f. – (bot.) Trifoi cultivat ca plantă furajeră (Medicago sativa). – Din germ. Luzerne (DEX, MDA).
38. [DRAM] lucernă, (luțernă, luțărnă), s.f. – (bot.) Plantă perenă din familia leguminoaselor, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). – Din germ. Luzerne.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL