1. [DEX '09] JOVIALITATE s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovialité.
2. [MDA2] jovialitate sf [At: COSTINESCU / P: ~vi-a~ / Pl: ~tăți / E: fr jovialité] 1 Bună dispoziție. 2 Veselie. 3 Voioșie. 4 Comunicativitate.
3. [CADE] *JOVIALITATE sf. Voioșie, fire voioasă, dispoziție veselă [fr.].
4. [DLRLC] JOVIALITATE, jovialități, s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, bună dispoziție, voioșie. Spunea fel de fel de întîmplări, cu o jovialitate și o vervă de meridional. ANGHEL, PR. 145. După tonu-i de extremă jovialitate... se vede bine că d-l Costică s-a întîlnit astă-seară și cu alți prieteni. CARAGIALE, O. II 218. – Pronunțat: -vi-a-.
5. [DLRM] JOVIALITATE, jovialități, s. f. Însușirea de a fi jovial; bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – După fr. jovialité.
6. [DN] JOVIALITATE s.f. Veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. jovialité].
7. [MDN '00] JOVIALITATE s. f. veselie, voioșie, bună dispoziție. (< fr. jovialité)
8. [Șăineanu, ed. VI] jovialitate f. dispozițiune jovială.
9. [Scriban] * jovialitáte f. (d. jovial). Calitatea de a fi jovial.
10. [DOOM 3] jovialitate (desp. -vi-a-) s. f., g.-d. art. jovialității
11. [DOOM 2] jovialitate (-vi-a-) s. f., g.-d. art. jovialității
12. [DGS] jovialitate s.f. veselie, voioșie, <înv. și pop.> voie, <pop. și fam.> haihui, <pop.> răsfățare, <fam.> folie, <înv.> veselitură, vioșeală, vioșime, <fig.> înseninare. Fata este de o jovialitate debordantă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL