1. [MDA2] joian1 sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~i / E: ns cf joaie] Plantă ierboasă cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu (Oenanthe silafolia).
2. [MDA2] joian2, ~ă smf [At: H II, 120 / Pl: ~ieni, ~iene / E: joi1 + -an] (Reg) Vită născută joia1 (17) Si: (reg) jocan, joică.
3. [CADE] JOIAN sm., JOIANA, Băn. JOICA sf. 1 🐒 Nume dat unei vite născute într’o Joi: ursul și lupul îi mânîncă boii: unul pe Miercan, și altul pe Joian (R.-COD.); vacilor să le zici... Miercana, Joiana, Vinerica, Sîmbotina, Dumana (JIP.) ¶ 2 JOIAN sm. 🌿 Plantă cu flori albe a cărei rădăcină conține un suc galben-portocaliu (Oenanthe crocata).
4. [Șăineanu, ed. VI] joian m. plantă a cării rădăcină conține un suc galben-portocaliu (Oenanthe crocata). [Origină necunoscută].
5. [Scriban] joĭán, -ă adj., pl. ĭeniĭ, ĭene (d. Joĭ). Născut Joĭa (vorbind de boĭ și vacĭ). Se întrebuințează maĭ mult ca nume: hăĭs, Joĭene! S.m. O plantă erbacee umbeliferă cu florĭ albe (oenanthe crocata). S.f. Un dans popular (Vlah. Rom. Pit. 111, Jiu de sus).
6. [DOOM 3] joian (plantă) s. m., pl. joieni
7. [DOOM 3] Joian (nume de bou) s. propriu m.
8. [DOOM 2] joian (plantă) s. m., pl. joieni
9. [MDO] joian
10. [DAR] joian s.m. (reg.) plantă ierboasă cu flori albe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL