1. [DEX '09] JELANIE, jelanii, s. f. 1. Plângere, tânguire, jeluire. ♦ Cântec trist. 2. Jale1 (1), durere adâncă. 3. Doliu, durere mare. – Din sl. želanije.
2. [MDA2] jelanie sf [At: CORESI, EV. 416/1 / V: jal~, jălane, jăl~, jălă~, jăle~, jelene [1] / Pl: ~ii / E: slv жєланиѥ, жєлѣниѥ] (Înv) 1 Dorință fierbinte. 2 Dragoste. 3 Devotament. 4 Durere adâncă. 5 Plângere. 6 Doliu. 7 Bocet. 8 Priveghi.
3. [CADE] JELANIE, JĂLANIE sf. 1 Plînset, vaiet, bocet: se făcu acolo la dînșii o plîngere și o jelanie de te luau fiori de milă (isp.); era ci-că o jălanie și o spaimă printre oameni, cum nu s’a mai pomenit (vlah.) ¶ 2 Jale: marea săptămînă a patimilor, săptămîna neagră de jelanie și pocăință (lung.) [vsl.].
4. [DLRLC] JELANIE, jelanii, s. f. 1. Plîngere, tînguire. Titu Herdelea, ascultînd jelaniile învățătorului, se simțea aproape rușinat. REBREANU, R. I 101. Miron Juga deveni grav și mohorît auzind jelania arendașului. id. ib. 85. ♦ Vaiet, plînset, bocet. Nu se auzeau decît sughițurile de plîns și jelania tremurătoare a lui Alexiu. DUMITRIU, B. F. 69. Se făcu... o plîngere și o jelanie, de te luau fiori. ISPIRESCU, L. 177. (Cu pronunțare regională) Era un muget necurmat, o jălanie de vite de parcă venise sfîrșitul lumii. SANDU-ALDEA, U. P. 97. ◊ Fig. Se auzea, în liniștea dimineții, jelania liniștită a unei flașnete. ARDELEANU, D. 80. 2. (Rar) Durere adîncă, jale. (Cu pronunțare regională) Bietul om m-ascultă Cu jălanie... multă. CONACHI, P. 163. – Pronunțat: -ni-e.
5. [Scriban] jelánie f. (vsl. želaniĭe. V. jălesc). Vechĭ. Cerere, dorință. Azĭ. Plîngere, lamentațiune, doliŭ: la moartea luĭ a fost mare jelanie. – În est jă-.
6. [MDA2] jalanie sf vz jelanie
7. [MDA2] jălane sf vz jelanie
8. [MDA2] jălanie sf vz jelanie
9. [MDA2] jălănie[1] sf vz jelanie
10. [MDA2] jălenie sf vz jelanie
11. [MDA2] jelene sf vz jelanie
12. [CADE] JĂLANIE 👉 JELANIE.
13. [Scriban] jălánie V. jelanie.
14. [DOOM 3] jelanie (desp. -ni-e) s. f., art. jelania (desp. -ni-a), g.-d. art. jelaniei; pl. jelanii, art. jelaniile (desp. -ni-i-)
15. [DOOM 2] jelanie (-ni-e) s. f., art. jelania (-ni-a), g.-d. art. jelaniei; pl. jelanii, art. jelaniile (-ni-i-)
16. [IVO-III] jelanie, -niei gen. a.
17. [DGS] jelanie s.f. 1 (pop.) v. Bocet. Plângere. Tânguială. Tânguire. 2 (pop.) v. Jale1. 3 (înv. și reg.) v. Doliu. 4 (înv.) v. Abnegare1. Abnegație. Dăruire. Devotament.
18. [DLRLV] JELANIE s.f. (Mold.) Dorință fierbinte, dor. Era aprinsă de jelanie dumnezăiască. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. žeianije. Cf. j a l e.
19. [DRAM 2021] jelánie, jelanii, s.f. (reg.; înv.) Tristețe, plângere, doliu. – Din sl. želanije (Scriban, DEX, MDA).
20. [DRAM 2015] jelanie, jelanii, s.f. – (reg.; înv.) Tristețe, plângere, doliu. – Din sl. želanije (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL