1. [DEX '09] IOBĂGIE s. f. Instituție specifică feudalismului, caracterizată prin dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal, căruia îi presta redevențe în muncă, în natură ori în bani; șerbie, rumânie, vecinătate. – Iobag + suf. -ie.
2. [MDA2] iobăgie sf [At: (a. 1833) IORGA, S. D. XII, 181 / V: obăcie, obăgie / Pl: ~ii / E: iobag + -ie] 1 Sistem de relații bazat pe proprietatea stăpânului feudal asupra pământului și pe dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal. 2 Stare de iobag (1) Si: clacă, rumânie, servitute, șerbie, vecinătate. 3 Muncă făcută în calitate de iobag (1). 4 (Îrg) Moșie. 5 (Îrg) Casă.
3. [CADE] ❍ IOBĂGIE sf. Trans. 🔎 Starea de servitute a Românilor din Ardeal, în trecut: fugeau de mincinosul traiu al ~i (DLVR.) [iobag].
4. [DEX '96] IOBĂGIE s. f. Sistem de relații bazat pe proprietatea stăpânului feudal asupra pământului și pe dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal; starea iobagului; șerbie, rumânie, vecinătate. – Iobag + suf. -ie.
5. [DLRLC] IOBĂGIE s. f. Instituție specifică evului mediu, caracterizată prin aservirea țăranului față de stăpînul feudal al pămîntului, căruia era obligat să-i facă prestație în muncă și în natură sau în bani; starea iobagului. V. clacă, șerbie.
6. [Șăineanu, ed. VI] iobăgie f. stare de șerbie a Românilor din Austro-Ungaria: iobăgia a fost desființată la 1784 de împăratul Iosif II.
7. [Scriban] ĭobăgíe f. (d. ĭobagĭ). Situațiunea ĭobagilor.
8. [MDA2] obăcie sf vz iobăgie
9. [MDA2] obăgie sf vz iobăgie
10. [DOOM 3] iobăgie s. f., art. iobăgia, g.-d. iobăgii, art. iobăgiei
11. [DOOM 2] iobăgie s. f., art. iobăgia, g.-d. iobăgii, art. iobăgiei
12. [DAS] IOBĂGIE. Subst. Iobăgie, șerbie, servaj, rumânie, vecinătate, vecinie, robie. Iobag, șerb, podan, rumân; rob, clăcaș, dijmaș, robotaș. Iobăgire, robire, șerbire. Iobăgime. Clacă, clăcușoară (reg.), corvoadă, robotă, rușfet, beilic. Adj. Clăcășesc, de clăcași. Vb. A iobăgi, a șerbi, a robi, a clăcăși, a clăcui (reg.), a fi iobag, a fi șerb, a fi clăcaș; a face clacă. V. asuprire, țăran.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL