1. [DEX '09] CLĂCUȘOARĂ, clăcușoare, s. f. Diminutiv al lui clacă (2); (glumeț) faptă nepotrivită (a unui grup de oameni); poznă. – Clacă + suf. -ușoară.
2. [MDA2] clăcușoară sf [At: CREANGĂ, A. 113 / P: ~cu-șoa~ / Pl: ~re / E: clacă + -(uș)oară] 1 Clacă ușoară (și scurtă). 2 Clacă la care se petrece bine. 3 (Fig; gmț) Ispravă (a mai multora) Si: poznă.
3. [CADE] CLĂCUȘOARĂ (pl. -re) sf. dim. CLACĂ: după ce se mîntue clăcușoara asta (CRG.).
4. [DLRLC] CLĂCUȘOARĂ, clăcușoare, s. f. (Glumeț) Faptă nepotrivită, poznă, ispravă. După ce se mîntuie clăcușoara asta, lumea ne lasă în cît ne-a găsit și se împrăștie, huiduindu-ne. CREANGĂ, A. 113.
5. [DLRM] CLĂCUȘOARĂ, clăcușoare, s. f. (Glumeț) Faptă nepotrivită ; poznă, ispravă. – Din clacă + suf. -(u)șor.
6. [DOOM 3] clăcușoară s. f., g.-d. art. clăcușoarei; pl. clăcușoare
7. [DOOM 2] clăcușoară s. f., g.-d. art. clăcușoarei; pl. clăcușoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL