Definiție și ce înseamnă întregătate

1. [MDA2] întregătate sf [At: (a. 1683) PAREMII, ap. CP 216/31 / Pl: ~tăți / E: întreg + -ătate] 1-2 (Înv) Întregime (1-2).

2. [DAR] întregătate s.f. (înv.) întregime, desăvârșire.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] întrarmare2 sf [At: I. IONESCU, D. 280 / V: (înv) ~răr~ / Pl: […]
1. [MDA2] întrarmat3, ~ă a [At: DA ms / V: ~răr~ / Pl: ~ați, ~e […]
1. [DEX '09] ÎNTRAURI, întrauresc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A auri. [Pr.: -tra-u-] […]
1. [MDA2] întraurire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: întrauri] (Îvp) Aurire. […]
1. [DEX '09] ÎNTRAURIT, -Ă, întrauriți, -te, adj. (Înv. și pop.) De aur; aurit. [Pr.: […]
[Scriban] arméz v. tr. (lat. armare). Daŭ arme, echipez cu arme. V. refl. Pun mîna […]
1. [DRAM 2015] întrașeș, loc. adv. – Chiar de aceea, dinadins, înadins, intenționat; în ciudă, […]
[Scriban] *întreáct n., pl. e (între și act, după fr. entr’acte). Interval între actele uneĭ […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro