1. [MDA2] întinătură sf [At: CORESI, EV. 238/28 / Pl: ~ri / E: întina + -(ă)tură] 1 (Înv) Murdărie. 2 (Fig) Pângărire.
2. [Scriban] întinătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Loc întinat (de ex., o pată pe o haĭnă).
3. [DAR] întinătură s.f. (înv.) murdărie, necinste, spurcăciune.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL