1. [DEX '09] ÎNTIPĂRI, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; fig. a se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică. – În + tipări.
2. [MDA2] întipări [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 505/3 / Pzi: ~resc / E: în- + tipări] 1 vt (Înv) A tipări. 2 vta (Înv) A reflecta. 3-4 vtr A lăsa urmă într-un material prin apăsare. 5-6 vtr (Fig) A se fixa în mintea cuiva, lăsând o impresie puternică Si: a (se) imprima.
3. [DLRLC] ÎNTIPĂRI, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima pe o suprafață (în urma unei apăsări); fig. a se fixa în minte (în conștiință, în inimă etc.). Îi rămase întipărită în inimă spaima primei întîlniri cu el și-l privea mereu ca pe un străin. REBREANU, P. S. 33. Pe vecinicie... va sta întipărită în sufletele noastre icoana mult slăvită A celei ce în lume au fost îngerul meu. ALECSANDRI, P. A. 80. Pe fața tuturor... se vedea întipărită o întristare mută. NEGRUZZI, S. I 254.
4. [Șăineanu, ed. VI] întipărì v. 1. a face cu tiparul o urmă pe ceva; 2. fig. a grava.
5. [Scriban] întipărésc v. tr. (d. tipar, ca și tipăresc). Las urmă apesînd: Îmĭ întipăresc talpa pe saŭ în nisip. Fig. Îmĭ întipăresc ceva în minte, îmĭ fixez bine în minte. V. refl. Las urme apesîndu-mă: talpa s’a’ntipărit pe nisip. Fig. Figura luĭ mi s’a întipărit în minte.
6. [DOOM 3] întipări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întipăresc, 3 sg. întipărește, imperf. 1 întipăream; conj. prez. 1 sg. să întipăresc, 3 să întipărească
7. [DOOM 2] întipări (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. întipărește, imperf. 3 sg. întipărea; conj. prez. 3 să întipărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL