1. [MDA2] însâmbrare sf [At: CHEST. V, 46/34 / V: (înv) ~sim~ / Pl: ~rări / E: însâmbra] 1 (Mar) Întovărășire. 2 (Mar; pex) Căsătorie. 3 (Reg) Asociere în vederea unui scop, unei afaceri comune etc. Si: însâmbrat1 (3). 4 (Pex) Unire. 5 (Spc) Asociere în vederea înființării unei stâne Si: însâmbrat1 (5). 6 (Spc) Oaie dată cadou celui care intră ucenic la cioban Si: însâmbrat1 (6). 7 (Reg) Intrare în leafă Si: însâmbrat1 (7).
2. [MDA2] însâmbra [At: DOSOFTEI, MOL. 114 / V: (înv) ~sim- / Pzi: ~rez / E: în- + sâmbră) 1 vt (Mar) A lua pe cineva de tovarăș. 2 vt (Mar; pex) A lua pe cineva în căsătorie. 3 vr (Reg) A se asocia cu cineva în vederea unui scop, a uaei afaceri comune etc. 4 vr (Pex) A se uni. 5 vr (Spc) A se întovărăși spre a forma o stână. 6 (Reg) A intra în leafă.
3. [MDA2] însimbra v vz însâmbra
4. [MDA2] însimbrare sf vz însâmbrare
5. [Șăineanu, ed. VI] însîmbrà v. a (se) întovărăși: să ie însîmbrezi cu Patriarhul DOS.
6. [Scriban] însîmbréz v. tr. (d. sîmbră). Ban. Trans. Maram. Tocmesc cu simbrie. V, refl. Mă sîmbrăluĭesc, mă întovărășesc.
7. [DOOM 3] însâmbra (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. însâmbrez, 3 însâmbrează; conj. prez. 1 sg. să însâmbrez, 3 să însâmbreze
8. [DOOM 2] însâmbra (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 însâmbrează
9. [DAR] însâmbrare s.f. (înv. și reg.) întovărășire, asociere (în vederea înființării unei stâni comune).
10. [DAR] însimbra, însimbrez, vb. I (reg., înv.) a (se) întovărăși.
11. [DRAM 2021] însâmbrá, însâmbrez, v.t.r. (reg.) I. (t.) 1. A lua pe cineva tovarăș. 2. A angaja cu simbrie. 3. A face stână împreună. II. (r.) A se întovărăși, a se asocia: „Și eu când ne-am însâmbrat / De femee de luat” (Papahagi, 1925: 264). – Din în- + sâmbră „asociație, tovărășie” (Scriban, MDA).
12. [DRAM 2015] însâmbra, însâmbrez, vb. tranz., refl. – (reg.) I. (tranz). 1. A lua pe cineva tovarăș. 2. A angaja cu simbrie. 3. A face stână împreună. II. (refl.) A se întovărăși, a se asocia: „Și eu când ne-am însâmbrat / De femee de luat” (Papahagi, 1925: 264). – Din în- + sâmbră „asociație, tovărășie” (Scriban, MDA).
13. [DRAM] însâmbra, însâmbrez, vb. – I. (tranz). 1. A lua pe cineva tovarăș. 2. A angaja cu simbrie. 3. A face stână împreună. II. (refl.) A se întovărăși, a se asocia: „Și eu când ne-am însâmbrat / De femee de luat” (Papahagi 1925: 264). – În- + sâmbră „asociație, tovărșie”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL