1. [DEX '09] INHIBIȚIE, inhibiții, s. f. 1. Proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației. 2. (Chim.) Fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor. – Din fr. inhibition, lat. inhibitio.
2. [MDA2] inhibiție sf [At: RALEA, E. O. 72 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr inhibition] 1 (Med) Proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației. 2-3 (Chm) Fenomen (de oprire sau) de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor (3-4).
3. [DLRLC] INHIBIȚIE, inhibiții, s. f. Fenomen nervos care suprimă sau încetinește o anumită activitate fiziologică. În timpul stingerii reflexului condițional, în regiunea corespunzătoare a scoarței, în locul stării de excitație ia naștere starea de frînare (inhibiție). ANATOMIA 207.
4. [DN] INHIBIȚIE s.f. Actul de a (se) inhiba; frînare, suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. ♦ (Chim.) Oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. [Gen. -iei, var. inhibițiune s.f. / cf. fr. inhibition].
5. [MDN '00] INHIBIȚIE s. f. 1. faptul de a (se) inhiba; suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. 2. (chim.) oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. (< fr. inhibition, lat. inhibitio)
6. [MDA2] inhibițiune sf vz inhibiție
7. [DN] INHIBIȚIUNE s.f. v. inhibiție.
8. [DOOM 3] inhibiție (desp. -ți-e) s. f., art. inhibiția (desp. -ți-a), g.-d. art. inhibiției; pl. inhibiții, art. inhibițiile (desp. -ți-i-)
9. [DOOM 2] inhibiție (-ți-e) s. f., art. inhibiția (-ți-a), g.-d. art. inhibiției; pl. inhibiții, art. inhibițiile (-ți-i-)
10. [MDO] inhibiție
11. [DE] INHIBÍȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. Fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor. 2. Proces fundamental al activității nervoase, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea excitației. 3. (BIOL.) I. de contact = încetarea mișcării și, uneori, și a diviziunilor mitotice sau meiotice a celulelor care vin în contact. Celulele canceroase, de cele mai multe ori, fac excepție de la această regulă. ◊ I. enzimatică = stoparea sau reducerea activității enzimatice determinată de diferiți blocanți: ioni și molecule mici, agenți toxici, temperatură, raze X, medicamente etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL