1. [DEX '09] DIFERI, difer, vb. IV. Intranz. A se diferenția (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. – Din fr. différer, lat. differre.
2. [DEX '09] DIFERIT, -Ă, diferiți, -te, adj. 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit. 2. (La pl.; precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de...; variați, diverși, feluriți. – V. diferi.
3. [MDA2] difera v vz diferi
4. [MDA2] diferi vi [At: HELIADE, O. II, 42 / V: (înv) ~ra, (îrg) def~ / Pzi: difer, ~resc, 3 (înv) ~re, 6 (înv) ~resc / E: fr différer, lat diferre] A nu (mai) fi la fel (cu cineva sau ceva) Si: a se deosebi, a se diferenția (2).
5. [MDA2] diferint, ~ă a vz diferit
6. [MDA2] diferit, ~ă a [At: (a. 1774) URICARIUL I, 182 / V: (înv) ~int / Pl: ~iți, ~e / E: diferi] 1 Care se deosebește (de cineva sau de ceva) Si: deosebit, (îvp) osebit, (înv) diferent2, (îvr) diferitor (1). 2 Care nu (mai) este asemănător (cu cineva sau ceva) Si: deosebit, (îvp) osebit, (înv) diferent2 (2), (îvr) diferitor (2). 3 (Lpl; precedă cuvântul pe care îl determină) Fel de fel de... Si: diverși, feluriți, variați, (îvp) osebit.
7. [CADE] * DIFERI (-fer) vb. intr. 1 A se deosebi, a nu fi la fel, de o potrivă ¶ 2 A nu fi de aceeași părere [fr. différer].
8. [CADE] * DIFERIT adj. p. DIFERI. Deosebit, care e altfel.
9. [DEX '98] DIFERI, difer, vb. IV. Intranz. A fi deosebit (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. – Din fr. différer, lat. differre.
10. [DLRLC] DIFERI, pers. 3 diferă, vb. IV. Intranz. A nu fi la fel, a se deosebi. În vremurile vechi, socotirea timpului diferea mult de la un popor la altul. IST. R.P.R. 7. Roadele date de instituțiuni identice, în condițiuni diferite, trebuie să difere. GHEREA, ST. CR. I 328.
11. [DLRLC] DIFERIT, -Ă, diferiți, -te, adj. 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit, altfel. Condiții diferite de muncă. ▭ Deși societatea de pe teritoriul țării noastre s-a dezvoltat într-un ritm diferit de cel al altor țări, întîlnim pe teritoriul țării noastre toate orînduirile fundamentale. IST. R.P.R. 9. ◊ (Adverbial) Poate fiecare vorbă sună diferit. EMINESCU, N. 32. 2. (La pl., precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de..., variați, diverși, feluriți. Se cunoaște că au fost cîteva zile de ploi torențiale, cu diferite întreruperi de căldură arzătoare. CAMIL PETRESCU, B. 7. Din diferite părți ale mulțimii se porniră glasuri. REBREANU, R. II 87. Patru divanuri acoperite cu șaluri în dungi de diferite culori. ALECSANDRI, O. P. 141.
12. [DN] DIFERI vb. IV. intr. A se deosebi. [P.i. 3 -ră. / < fr. différer, it. differire, cf. lat. differre].
13. [DN] DIFERIT, -Ă adj. 1. Deosebit, neasemănător, altfel. 2. (La pl.) Fel de fel de..., tot felul de... [Cf. fr. différent].
14. [MDN '00] DIFERI vb. intr. a se deosebi. (< fr. différer, lat. differre)
15. [MDN '00] DIFERIT, -Ă adj. 1. deosebit, altfel. 2. (pl.) fel de fel de..., tot felul de... (< fr. différent)
16. [Șăineanu, ed. VI] diferì v. 1. a fi diferit, a se deosebi: câinele diferă puțin de lup; 2. a fi de altă părere.
17. [Șăineanu, ed. VI] diferit a. care diferă, deosebit.
18. [Scriban] * difér, a -í v. intr. (fr. différer, d. lat. dif-fero, di-látum, compus ca și súf-fero, sufer. – El diferă, eĭ diferă; să difere. V. dilat). Mă deosebesc, îs diferit: cînele diferă puțin de lup, noĭ diferim mult în părerĭ.
19. [Scriban] * diferít, -ă adj. (d. difer). Deosebit, neasemenea. Felurit, variat. Adv. În mod diferit.
20. [DOOM 3] diferiți (fel de fel) (antepus substantivului regent) adj. pl. m. (~ oameni), g.-d. art. diferiților (părerile ~ oameni întrebați; S-a plâns ~ oameni întâlniți.); f. diferite (~ persoane), g.-d. art. diferitelor (părerile ~ persoane întrebate; S-a plâns ~ persoane întâlnite.)
21. [DOOM 2] *diferiți (fel de fel) adj. m., pl., f. diferite (diferite opinii); g.-d. pl. m. și f. diferitor (neprecedat de alt determinant cu formă cazuală marcată)/ ac. m. a, la diferiți, f. a, la diferite
22. [DOOM 3] diferi (a ~) (a se deosebi) vb., ind. prez. 1 sg. difer, 3 diferă, imperf. 1 difeream; conj. prez. 1 sg. să difer, 3 să difere
23. [DOOM 3] diferit2 (care diferă) adj. m. (un om ~ de ceilalți), pl. diferiți (~ oameni, oameni ~); f. diferită (o părere ~), pl. diferite (~ păreri, păreri ~)
24. [DOOM 3] +diferit1 adv. (Cei doi au procedat ~.)
25. [DOOM 2] diferi (a ~) (a se deosebi) vb., ind. prez. 3 diferă, imperf. 3 sg. diferea; conj. prez. 3 să difere
26. [DOOM 2] *diferit (care diferă) adj. m., pl. diferiți; f. diferită, pl. diferite (opinii diferite, opiniile sunt diferite)
27. [MDO] diferi («a se deosebi»)
28. [IVO-III] difer, -ră 3, -re 3 conj., -ri inf.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL