1. [DEX '09] ÎNGEMĂNAT, -Ă, îngemănați, -te, adj. Unit, îmbinat. – V. îngemăna.
2. [MDA2] îngemănat, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: îngenat / Pl: ~ați, ~e / E: îngemăna] 1 Unit. 2 Împreunat2. 3 Amestecat. 4 (D. crengile unui arbore) Care răsar și cresc din aceeași tulpină Si: (înv) îngemănărat. 5-6 (D. fructe, ramuri, copaci) Care cresc (laolaltă sau) lipite. 7 (Pop) Geamăn. 8 (D. drumuri) Bifurcat. 9 (Înv; d. copita unui animal) Despicată.
3. [DLRLC] ÎNGEMĂNAT, -Ă, îngemănați, -te, adj. (Mai ales poetic) Unit, împreunat, îmbinat. Acest vînt cîntă urechilor noastre ca de pe strune îngemănate. SADOVEANU, N. P. 220. Săbiile, îngemănate, le învălui singurel în sac. id. Z. C. 316. Ce minunat ar fi... dacă inima și creierul ar fi rămas împreună îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul și mai cu seamă creierul să nu facă ce sfîșie inima. REBREANU, P. S. 125.
4. [DEX '09] ÎNGEMĂNA, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngemăn] – Lat. ingeminare.
5. [MDA2] ingemena v vz îngemăna
6. [MDA2] îngemăna [At: BIBLIA (1688) 1362 / V: ~mâna / Pzi: ~nez, îngemăn / E: ml *ingeminare] 1-2 vtr A (se) uni strâns. 3-4 vtr A (se) împreuna. 5-6 vtr A (se) îmbina. 7-8 vtr A (se) amesteca. 9 vi (Înv; d. rumegătoare) A avea copita spintecată în două.
7. [MDA2] îngemâna v vz îngemăna
8. [MDA2] îngenat, ~ă a vz îngemănat
9. [DLRLC] ÎNGEMĂNA, îngemănez și îngemăn, vb. I. Tranz. (Mai ales poetic) A uni strîns, a împreuna, a îmbina, a amesteca. N-am izbutit să adun la un loc Comorile toate, cum nu poți să-ngemeni În pagini, și vînturi, și ape, și foc. CASSIAN, H. 40. Ce mult se iubeau și ce bine trăiau ei... lipindu-și inimile și îngemănîndu-și gîndurile. VLAHUȚĂ, O. A. 109.
10. [DN] ÎNGEMĂNA vb. I. tr., refl. A (se) uni strîns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i. -nez și îngemăn. / cf. lat. ingeminare].
11. [MDN '00] ÎNGEMĂNA vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare)
12. [Șăineanu, ed. VI] îngemăná v. a uni laolaltă într’un mod intim. [Lat. INGEMINARE].
13. [Scriban] îngemănéz v. tr. (d. geamăn). Împreun, îmbin, unesc. V. refl. Mă îmbin, mă unesc.
14. [DOOM 3] îngemăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngemănez, 3 îngemănează; conj. prez. 1 sg. să îngemănez, 3 să îngemăneze
15. [DOOM 2] !îngemăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngemănez, 2 sg. îngemănezi, 3 îngemănează; conj. prez. 3 să îngemăneze
16. [MDO] îngemăna
17. [IVO-III] îngemănez.
18. [DRAM 2021] îngemăná, îngemănez, (înjemâna), v.t.r. A (se) împreuna, a (se) îmbina. – Lat. *ingeminare (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL