1. [DEX '09] ÎNGEMĂNARE s. f. Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, îmbinare. – V. îngemăna.
2. [MDA2] îngemănare sf [At: CONACHI, P. 6 / Pl: ~nări / E: îngemăna] 1 Unire. 2 Împreunare. 3 Îmbinare. 4 Amestecare.
3. [DLRLC] ÎNGEMĂNARE s. f. (Mai ales poetic) Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, împreunare, îmbinare. Roșcovii sălbatici semănau, în ceasul acesta al îngemănării dintre zi și noapte, cu niște candelambre (= candelabre) imense și întoarse. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 42. E dorul celor doi copii De-a merge alături pe cărarea Vieții lor, de visuri plină, C-un singur gînd, ca-ngemănarea A două raze de lumină. VLAHUȚĂ, P. 30.
4. [DN] ÎNGEMĂNARE s.f. Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, îmbinare. [< îngemăna].
5. [Șăineanu, ed. VI] îngemănare f. îmbinare: îngemănarea a două raze de lumină.
6. [Scriban] îngemănáre f. Acțiunea de a saŭ de a se îngemăna, îmbinare.
7. [DEX '09] ÎNGEMĂNA, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngemăn] – Lat. ingeminare.
8. [MDA2] ingemena v vz îngemăna
9. [MDA2] îngemăna [At: BIBLIA (1688) 1362 / V: ~mâna / Pzi: ~nez, îngemăn / E: ml *ingeminare] 1-2 vtr A (se) uni strâns. 3-4 vtr A (se) împreuna. 5-6 vtr A (se) îmbina. 7-8 vtr A (se) amesteca. 9 vi (Înv; d. rumegătoare) A avea copita spintecată în două.
10. [MDA2] îngemâna v vz îngemăna
11. [DLRLC] ÎNGEMĂNA, îngemănez și îngemăn, vb. I. Tranz. (Mai ales poetic) A uni strîns, a împreuna, a îmbina, a amesteca. N-am izbutit să adun la un loc Comorile toate, cum nu poți să-ngemeni În pagini, și vînturi, și ape, și foc. CASSIAN, H. 40. Ce mult se iubeau și ce bine trăiau ei... lipindu-și inimile și îngemănîndu-și gîndurile. VLAHUȚĂ, O. A. 109.
12. [DN] ÎNGEMĂNA vb. I. tr., refl. A (se) uni strîns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i. -nez și îngemăn. / cf. lat. ingeminare].
13. [MDN '00] ÎNGEMĂNA vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare)
14. [Șăineanu, ed. VI] îngemăná v. a uni laolaltă într’un mod intim. [Lat. INGEMINARE].
15. [Scriban] îngemănéz v. tr. (d. geamăn). Împreun, îmbin, unesc. V. refl. Mă îmbin, mă unesc.
16. [DOOM 3] îngemănare s. f., g.-d. art. îngemănării
17. [DOOM 2] îngemănare s. f., g.-d. art. îngemănării
18. [DOOM 3] îngemăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngemănez, 3 îngemănează; conj. prez. 1 sg. să îngemănez, 3 să îngemăneze
19. [DOOM 2] !îngemăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngemănez, 2 sg. îngemănezi, 3 îngemănează; conj. prez. 3 să îngemăneze
20. [MDO] îngemăna
21. [IVO-III] îngemănez.
22. [DRAM 2021] îngemăná, îngemănez, (înjemâna), v.t.r. A (se) împreuna, a (se) îmbina. – Lat. *ingeminare (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL