1. [DEX '09] INFIM, -Ă, infimi, -e, adj. Extrem de mic; minuscul, neînsemnat. – Din fr. infime, lat. infimus.
2. [MDA2] infim, ~ă a [At: CARAGIALE, S. N. 108 / Pl: ~i, ~e / E: fr infime] 1 (D. rang, grad, specie etc.) Cel mai mic Si: minuscul. 2 Neimportant.
3. [CADE] * INFIM adj. Cel mai de jos, cel din urmă; cît se poate de mic [fr.].
4. [DLRLC] INFIM, -Ă, infimi, -e, adj. Extrem de mic. V. minuscul. Cu o sumă infimă poți parcurge Moscova în lung și în lat, adică poți face o călătorie de zeci de kilometri. STANCU, U.R.S.S. 20. Sub razele puternice ale soarelui, nisipurile strălucesc din miliardele lor de infime cristaluri. BOGZA, C. O. 399. – Accentuat și: infim.
5. [DN] INFIM, -Ă adj. Extrem de mic; minuscul; neînsemnat. [< fr. infime, cf. lat. infimus].
6. [MDN '00] INFIM/INFIM, -Ă adj. extrem de mic; minuscul; neînsemnat. (< fr. infime, lat. infimus)
7. [Șăineanu, ed. VI] infim a. cel mai de jos, în gradul cel din urmă: rangurile infime ale societății.
8. [Scriban] *ínfim, -ă adj. (lat. infimus, superlativu d. inferus, cel de jos. V. inferior). Cel maĭ de jos, cel maĭ mic în grad: rangurile infime ale societățiĭ. O infimă minoritate, o grupă de oamenĭ foarte mică față de una mult maĭ mare.
9. [DOOM 3] infim adj. m., pl. infimi; f. infimă, pl. infime
10. [DOOM 2] !infim adj. m., pl. infimi; f. infimă, pl. infime
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL