1. [DEX '09] ÎNFIERBÂNTARE s. f. Acțiunea de a (se) înfierbânta; înfierbântat1. – V. înfierbânta.
2. [MDA2] înfierbântare sf [At: MINEIUL (1776) 262/2 / V: ~bin~ / Pl: ~tări / E: înfierbânta] 1 Încălzire a unor obiecte Si: înfierbântat1 (1), (înv) înfierbăntătură 2 (Imp) Ardere. 3 Intensificare a sentimentelor Si: înfierbântat1 (3), (înv) înfierbăntătură (3). 4 (Fig) Mânie foarte puternică Si: înfierbântat1 (4), (înv) înfierbăntătură (4). 5 Pierdere a stăpânirii de sine Si: înfierbântat1 (5), (înv) înfierbăntătură (5). 6 (Înv) Schingiuire prin foc Si: înfierbântat1 (6), (înv) înfierbăntătură (6). 7 (Irn) Amețire din cauza băuturii Si: înfierbântat1 (1), (înv) înfierbăntătură (7). 8 (Mpp) Febră. 9 (Mpp) Inflamare a abceselor Si: înfierbântat1, (înv) înfierbăntătură (9). 10 Îndemnare a calului cu pintenii Si: înfierbântat1, (înv) înfierbăntătură (10). 11 (Fig) Antrenare cu entuziasm într-o acțiune Si: înfierbântat1 (11), (înv) înfierbăntătură (11). 12 (Fig) Insuflare cuiva a unei mari pasiuni Si: înfierbântat1 (12), (înv) înfierbăntătură (12).
3. [DEX '09] ÎNFIERBÂNTA, înfierbânt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face fierbinte. ♦ Fig. A (se) aprinde de mânie. ♦ Refl. Fig. A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra. ♦ Tranz. Fig. A insufla avânt, pasiune. – În + fierbinte.
4. [MDA2] înfierbânta [At: PSALT. 43/15 / S și: ~fer~ / V: (rar; cscj) ~binți, (dal) înhi~ / Pzi: ~bânt / E: în- + fierbinte] 1-2 vtr (D. obiecte) A (se) face fierbinte. 3 vt (Imp) A arde. 4-5 vtr (D. sentimente) A (se) aprinde. 6-7 vtr (D. oameni) A (se) aprinde de mânie. 8 vr A-și pierde cumpătul. 9 vr (Irn) A se ameți din cauza băuturii Si: a se chercheli. 10 vr (Mpp) A avea febră. 11 vr (Mpp; d. abcese) A se inflama. 12 vt A da pinteni calului. 13 vr (Fig) A se antrena într-o acțiune Si: a se înflăcăra. 14 vt (Fig) A insufla avânt, pasiune.
5. [MDA2] înfierbintare sf vz înfierbântare
6. [MDA2] înfierbinți v vz înfierbânta
7. [DLRLC] ÎNFIERBÎNTA, înfierbînt, vb. I. Tranz. 1. A face să devină fierbinte (expunînd acțiunii focului). Înfierbînt apă. ▭ După aceea au înfierbîntat un cuptori de fier. SBIERA, P. 33. Infierbîntînd o sulă în foc. ȘEZ. V 131. ◊ Fig. Vinul de Catrania înfierbîntase atmosfera camerei obscure. BART, E. 195. ◊ Refl. Numai pînă se înfierbîntă scoate fum soba. STANCU, D. 310. (Refl. pas.) Gura unui cuptioraș... în care negreșit se înfierbîntau uneltele schingiuirilor. NEGRUZZI, S. I 311. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A irita, a agita, a aprinde. Nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă cînd nici cu gîndul n-ai gîndi. REBREANU, R. II 97. ◊ Refl. Capetele începuseră a se înfierbînta, vinul își făcea lucrarea. NEGRUZZI, S. I 151. 3. A insufla avînt, a da îndemn la lucru; a ațîța, a îmboldi. Calul își înfierbînta Ș-un răpez voinic îi da. Calul rîndunel zbura. ALECSANDRI, P. P. 176. ♦ Refl. (Despre persoane) A se antrena la o acțiune săvîrșind-o cu multă însuflețire; a se aprinde, a se anima. S-a înfierbîntat la joc.
8. [DLRLC] ÎNFIERBÎNTARE s. f. Acțiunea de a (se) înfierbînta.
9. [Șăineanu, ed. VI] înfierbântà v. 1. a face fierbinte, a încălzi tare; 2. fig. a se mânia foarte.
10. [Scriban] înfĭerbînt, V. înferbînt.
11. [DOOM 3] înfierbântare (desp. -fie-) s. f., g.-d. art. înfierbântării
12. [DOOM 2] înfierbântare (-fier-) s. f., g.-d. art. înfierbântării
13. [DOOM 3] înfierbânta (a ~) (desp. -fier-) vb., ind. prez. 1 sg. înfierbânt, 2 sg. înfierbânți, 3 înfierbântă; conj. prez. 1 sg. să înfierbânt, 3 să înfierbânte
14. [DOOM 2] înfierbânta (a ~) (-fier-) vb., ind. prez. 1 sg. înfierbânt, 2 sg. înfierbânți, 3 înfierbântă; conj. prez. 3 să înfierbânte
15. [IVO-III] înfierbânt, -bânți 2, -bânte 3 conj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL