1. [DEX '09] ÎNFEUDARE, înfeudări, s. f. Acțiunea de a (se) înfeuda și rezultatul ei; supunere, robire. [Pr.: -fe-u-] – V. înfeuda.
2. [MDA2] înfeudare sf [At: MAIORESCU, D. II, 146 / P: ~fe-u~ / V: ~feod~ / Pl: ~dări / E: înfeuda] 1 Acordare cuiva a unui bun ca feudă. 2 (Fig) Aderare totală la principiile unei direcții sau ale unui conducător, precum vasalul era angajat față de suzeran. 3 Subordonare totală față de cineva. 4 (Pex) Supunere.
3. [DEX '98] ÎNFEUDARE s. f. Acțiunea de a (se) înfeuda și rezultatul ei; supunere, robire. [Pr.: -fe-u-] – V. înfeuda.
4. [DLRLC] ÎNFEUDARE s. f. Acțiunea de a (se) înfeuda și rezultatul ei; supunere, subjugare, înrobire, încătușare. Politica de înfeudare a țării trusturilor imperialiste, și de pregătire a războiului antisovietic a provocat grele suferințe maselor populare din țara noastră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2586. – Pronunțat: -fe-u-.
5. [DN] ÎNFEUDARE s.f. Acțiunea de a (se) înfeuda și rezultatul ei; supunere, robie. [< înfeuda].
6. [DEX '09] ÎNFEUDA, înfeudez, vb. I. Tranz. A supune, a robi. ♦ Refl. A se subordona întru totul unei persoane. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. inféoder, lat. infeodare.
7. [MDA2] înfeuda [At: DA / P: ~fe-u~ / V: ~feoda / Pzi: ~dez / E: fr inféoder, it infeudare] 1 vt A da cuiva un bun ca feudă. 2-3 vtr (Fig) A adera cu totul la principiile unei direcții sau ale unui conducător, precum vasalul se angaja față de suzeranul său. 4 vt A supune. 5 vr A se subordona întru totul unei persoane.
8. [DLRLC] ÎNFEUDA, înfeudez, vb. I. Tranz. A supune, a subjuga, a înrobi, a încătușa. ♦ Refl. (Construit cu dativul) A se integra cu totul într-o activitate dăunătoare, a recunoaște o supremație, a se lăsa subjugat, a-și pierde libertatea de acțiune. Dușmanul de clasă... s-a înfeudat din ce în ce mai complet serviciilor secrete străine. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 11/1. – Pronunțat: -fe-u-.
9. [DN] ÎNFEUDA vb. I. tr. (Ist.) A da cuiva un bun ca feudă. ♦ tr., refl. A (se) supune, a (se) robi. [Pron. -fe-u-. / cf. fr. inféoder].
10. [MDN '00] ÎNFEUDA vb. I. tr. a da cuiva un bun ca feudă. II. tr., refl. a (se) înrobi. (< fr. inféoder, lat. infeodare)
11. [Scriban] *infeudéz v. tr. (fr. inféoder, it. infeudare. V. feud, feudal). Daŭ o moșie ca să fie ținută ca feud. V. refl. Mă daŭ în întregime: a te infeuda unuĭ partid.
12. [DOOM 3] înfeudare (desp. -fe-u-) s. f., g.-d. art. înfeudării; pl. înfeudări
13. [DOOM 2] înfeudare (-fe-u-) s. f., g.-d. art. înfeudării; pl. înfeudări
14. [DOOM 3] înfeuda (a ~) (desp. -fe-u-) vb., ind. prez. 1 sg. înfeudez, 3 înfeudează; conj. prez. 1 sg. să înfeudez, 3 să înfeudeze
15. [DOOM 2] înfeuda (a ~) (-fe-u-) vb., ind. prez. 3 înfeudează
16. [IVO-III] înfeudez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL