1. [DEX '09] ÎNDRUGARE, îndrugări, s. f. Acțiunea de a îndruga și rezultatul ei. – V. îndruga.
2. [MDA2] îndrugare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: îndruga] 1 (Pop) Toarcere a lânei și a cânepei în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături Si: îndrugat1 (1). 2 (Pop; pex) Toarcere grosolană, în grabă Si: (nob) îndrugat1 (2). 3 (Fam) Pronunțare nedeslușită a cuvintelor Si: (nob) îndrugat1 (3). 4 Exprimare ininteligibilă a unei idei Si: (nob) îndrugat1 (4). 5 Vorbire fără șir Si: (nob) îndrugat1 (5). 6 Vorbă multă și fără rost Si: (nob) îndrugat1 (6). 7 Minciuni multe Si: îndrugat1 (7). 8-9 Lucrare (de proastă calitate sau) făcută în grabă Si: îndrugat1 (8-9).
3. [DEX '09] ÎNDRUGA, îndrug, vb. I. Tranz. 1. A toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături; p. ext. a toarce grosolan și în grabă. 2. (Fam.) A pronunța nedeslușit cuvintele, a îngăima; a exprima prost ceva; a fi fără șir la vorbă; p. ext. a vorbi fără rost, nimicuri. ◊ Expr. A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute. ♦ (Rar) A face ceva în pripă; a înjgheba. – În + drugă.
4. [MDA2] îndruga vt [At: PANN, P. V. I, 10/5 / Pzi: îndrug / E: în- + drugă] 1 (Pop) A toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături. 2 (Pop; pex) A toarce în grabă și grosolan. 3 (Fam) A pronunța nedeslușit cuvintele Si: a îngăduia. 4 A nu putea exprima inteligibil ceva. 5 A fi fără șir la vorbă. 6 (Pex) A vorbi fără rost, nimicuri Si: a pălăvrăgi. 7-8 (Îe) A ~ (Ia) verzi și uscate sau cai verzi pe pereți sau ca la moară sau moși pe groși A înșira multe (fleacuri sau) minciuni. 9 (Fig) A mânca. 10-11 (Rar) A face ceva (de proastă calitate sau) în grabă Si: a înjgheba.
5. [DLRLC] ÎNDRUGA, îndrug, vb. I. Tranz. 1. A rosti cu greutate cuvintele, a pronunța nedeslușit, a fi lipsit de șir la vorbă (v. îngăima); p. ext. a spune fleacuri, a povesti nimicuri, a vorbi fără rost (v. trăncăni). Ce tot îndrugi, nenișorule! GALACTION, O. I 279. Nu-i adevărat nimic din tot ce-am îndrugat. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 203. Și poate n-or cunoaște vatra în jurul căreia ș-au cîrpit zi cu zi traiul, îndrugînd povești și basme. DELAVRANCEA, S. 203. Schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90. ◊ Expr. A îndruga,(la) verzi și uscate = a înșira vrute și nevrute, a spune nimicuri, minciuni, povești. Să vă tot îndrug la verzi și uscate. ISPIRESCU, U. 115. Toți sătenii se pun la masă și încep a îndruga la verzi și uscate. ȘEZ. I 39. ♦ (Rar) A face în pripă, a întocmi în grabă. (Refl. pas.) Dintr-acestea toate s-a îndrugat raportul... cu care mă prezent acum dinaintea d-voastre. ODOBESCU, S. II 518. 2. A toarce lînă sau cînepă în fire mai groase și mai puțin răsucite decît cele obișnuite (pentru a le folosi la anumite țesături). Bărbatul său îi aduce vrun turban vechi, îndrugat de Dominica. NEGRUZZI, S. I 239. Fetele de la Veza Nu știu toarce cînepa, Făr-o-ndrugă ca lîna. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452. ♦ A toarce fără pricepere și fără spor; p. ext. a se dovedi leneș la lucru. Fata moșneagului nu se încurca, ci torcea cîte-un ciur plin de fuse, iar fata babei îndruga și ea cu mare-ce cîte-un fus. CREANGĂ, P. 284.
6. [Șăineanu, ed. VI] îndrugà v. 1. a toarce cu druga, a toarce gros: din drugă îndrugând, din furcă lucrând PANN; 2. fig. a vorbi nimicuri, a spune fleacuri: a îndruga verzi și uscate. [Sensul metaforic e un ecou dela șezători, unde se lucrează țesând și totdeodată se petrece spunând la glume și povești].
7. [Scriban] îndrúg, a -á v. tr. (d. drugă, fus mare). Formez o drugă (torc gros și urît atîta cît se înfășoară pe o drugă). Fig. Iron. Rar. Leg (formez) prost (o cravată ș. a.). Maĭ des. Articulez cuvinte neînțelese: nu știŭ ce îndrugă acest bețiv. Vorbesc puțin: a îndrugat cîte-va vorbe și a plecat, știe să îndruge cîte-va vorbe ruseștĭ.
8. [DOOM 3] îndrugare s. f., g.-d. art. îndrugării; pl. îndrugări
9. [DOOM 2] îndrugare s. f., g.-d. art. îndrugării; pl. îndrugări
10. [DOOM 3] îndruga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndrug, 2 sg. îndrugi, 3 îndrugă; conj. prez. 1 sg. să îndrug, 3 să îndruge
11. [DOOM 2] îndruga (a ~) vb., ind. prez. 3 îndrugă
12. [Argou] a îndruga verzi și uscate expr. 1. a vorbi mult și fără rost. 2. a spune minciuni.
13. [Argou] îndruga, îndrug v. t. a pronunța nedeslușit cuvintele; a îngăima; a exprima prost ceva
14. [DRAM 2021] îndrugá, îndrug, v.t. A toarce firul spre dreapta: „O fată pricepută în vrăjuri pornește cu fusul pe la fiecare fată din șezătoare și îndrugă îndărăpt din vârful caierului de la fiecare fată” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 219). – Din în- + drugă „fus” (Scriban, DEX, MDA).
15. [DRAM 2015] îndruga, îndrug, vb. tranz. – A toarce firul spre dreapta: „O fată pricepută în vrăjuri pornește cu fusul pe la fiecare fată din șezătoare și îndrugă îndărăpt din vârful caierului de la fiecare fată” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 219). – Din în- + drugă „fus” (< sl. drogǔ, ucr. druk) (Scriban, DEX, MDA).
16. [DRAM] îndruga, îndrug, vb. tranz. – A toarce firul spre dreapta. – În- + drugă „fus” (< sl. drogǔ, ucr. druk).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL