Definiție și ce înseamnă îndreptățit

1. [DEX '09] ÎNDREPTĂȚIT, -Ă, îndreptățiți, -te, adj. Care are dreptul la ceva; autorizat să...; justificat; îndrituit. – V. îndreptăți.

2. [MDA2] îndreptățit, ~ă a [At: SAHIA, N. 30 / Pl: ~iți, ~e / E: îndreptăți] 1 Care are dreptul la ceva. 2 Care este autorizat la ceva Si: îndrituit. 3 Justificat.

3. [DLRLC] ÎNDREPTĂȚIT, -Ă, îndreptățiți, -te, adj. (De obicei urmat de determinări introduse prin «la» sau «să») Care are dreptul la ceva, căruia i se permite ceva, care este autorizat să...; justificat. Ești poate cel mai îndreptățit să te amesteci în afacerea aceasta. SAHIA, N. 39. Mă găsii îndreptățit, după ce-mi sfîrșii treaba, să mă primblu. HOGAȘ, M. N. 168. Au găsit dorința lor îndreptățită. SBIERA, P. 264.

4. [DEX '09] ÎNDREPTĂȚI, îndreptățesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui. – În + dreptate.

5. [MDA2] îndreptăți vt [At: AMIRAS, ap. LET. III, 111/16 / Pzi: ~țesc / E: în- + dreptate] 1 A da cuiva dreptul la ceva Si: a autoriza, (înv) a îndreptai, a îndritui. 2 A justifica ceva. 3 A face dreptate. 4 (Rar) A declara nevinovăția cuiva.

6. [DLRLC] ÎNDREPTĂȚI, îndreptățesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva dreptul la ceva, a justifica (ceva), a autoriza. Boala de care suferă îl îndreptățește la un concediu medical. ▭ Nu numai că umblați să-i cocoloșiți pe ucigași, ci sînteți la un pas de a le îndreptăți fapta. CAMIL PETRESCU, O. II 496. De altmintrelea [omul] își îndreptățea pe deplin numele-i, tot așa de zburlit ca și dînsul. HOGAȘ, DR. II 5.

7. [Șăineanu, ed. VI] îndreptățì v. 1. a da dreptate, a justifica; 2. a da dreptul, a autoriza.

8. [Scriban] îndreptățésc v. tr. (d. dreptate). Daŭ drept, autorizez: sărăcia nu te îndreptățește să furĭ.

9. [DOOM 3] îndreptăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndreptățesc, 3 sg. îndreptățește, imperf. 1 îndreptățeam; conj. prez. 1 sg. să îndreptățesc, 3 să îndreptățească

10. [DOOM 2] îndreptăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndreptățesc, imperf. 3 sg. îndreptățea; conj. prez. 3 să îndreptățească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] îndoeală f. 1. acțiunea de a(se) îndoi: pozițiune șovăitoare între două lucruri […]
[Șăineanu, ed. VI] îndoelnic a. 1. supus îndoelii: rezultatul e îndoelnic; 2. neîndestulător: lumină îndoelnică. […]
[MDA2] îndogăți vr [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 322 / Pzi: ~țesc / E: nct] (Reg) A […]
1. [DEX '09] ÎNDOIALĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. […]
[DAR] îndoiat, -ă, adj. (reg., înv.) 1. îndurerat. 2. plin de îndoieli, fără credință; bănuitor. […]
1. [MDA2] îndoiciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 130 / P: ~do-i~ / Pl: ~ni […]
1. [DEX '09] ÎNDOIELNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi […]
1. [MDA2] îndoime sf [At: MINEIUL (1776) 40 2/2 / P: ~do-i~ / Pl: ~mi […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro