1. [DEX '09] ÎNDRITUIT, -Ă, îndrituiți, -te, adj. Îndreptățit. – V. îndritui.
2. [MDA2] îndrituit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: îndritui] (Rar) Îndreptățit (2).
3. [DEX '98] ÎNDRITUIT, -Ă, îndrituiți, -te, adj. (Rar) Îndreptățit. – V. îndritui.
4. [DLRLC] ÎNDRITUIT, -Ă, îndrituiți, -te, adj. (Rar) Îndreptățit. Brazda dintre sprîncene se șănțuise acum atît de adînc, încît amicul său... chiar că s-ar fi aflat îndrituit a crede că s-au abătut asupră-i toate urgiile biblice. C. PETRESCU, A. R. 17.
5. [DEX '09] ÎNDRITUI, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndritui] – În + drit + suf. -ui.
6. [MDA2] îndritui vt [At: I. IONESCU, D. 454 / Pzi: ~esc, (îvr) ~ez / E: în- + drit + -ui] (Înv) A îndreptăți (1).
7. [DEX '98] ÎNDRITUI, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndritui] – În + drit + suf. -ui.
8. [DLRLC] ÎNDRITUI, îndritui și îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. Uite ce mă îndrituie să cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374.
9. [Scriban] îndrituĭésc v. tr. (d. drit). Sec. 18. Rar. Îndreptățesc.
10. [DOOM 3] îndritui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiesc, 3 sg. îndrituiește, imperf. 1 îndrituiam; conj. prez. 1 sg. să îndrituiesc, 3 să îndrituiască
11. [DOOM 2] îndritui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiesc, imperf. 3 sg. îndrituia; conj. prez. 3 să îndrituiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL