1. [DEX '09] ÎNDOLIAT, -Ă, îndoliați, -te, adj. Care poartă doliu; de înmormântare. ♦ Trist, îndurerat. [Pr.: -li-at] – V. îndolia.
2. [MDA2] îndoliat, ~ă a [At: ANGHEL-IOSIF, C. L. 173 / P: ~li-at / Pl: ~ați, ~e / E: îndolia] 1 Care poartă doliu. 2 De înmormântare. 3 (Fig) Trist. 4 (Fig) Îndurerat.
3. [DLRLC] ÎNDOLIAT, -Ă, îndoliați, -te, adj. Care poartă doliu; de înmormîntare. Steaguri îndoliate. ♦ Trist, mîhnit, îndurerat. O inimă îndoliată. ▭ Eu priveam ochii îndoliați care vegheaseră nopți de-a rîndul. CAMIL PETRESCU, U. N. 93. ◊ Fig. Seara se lasă ursuză, posomorîtă și îndoliată. ANGHEL-IOSIF, C. L. 173. – Pronunțat: -li-at.
4. [DEX '09] ÎNDOLIA, îndoliez, vb. I. Tranz. A produce doliu; a pricinui o durere adâncă. [Pr.: -li-a] – În + doliu. Cf. fr. endeuiller.
5. [MDA2] îndolia vt [At: KLOPȘTOCK, F. 249 / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: în- + doliu] 1 A face pe cineva să intre în doliu. 2 A provoca cuiva o durere adâncă.
6. [DLRLC] ÎNDOLIA, îndoliez, vb. I. Tranz. A pricinui o întristare, o durere adîncă, a provoca, a aduce doliu. Drumul pe care îl fac nu e decît de la un mal la altul al Oltului, dar tot se pot produce adevărate naufragii, îndoliind satele. BOGZA, C. O. 290. – Pronunțat: -li-a.
7. [DOOM 3] îndolia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. îndoliez (desp. -li-ez), 3 îndoliază, 1 pl. îndoliem; conj. prez. 1 sg. să îndoliez, 3 să îndolieze; ger. îndoliind (desp. -li-ind)
8. [DOOM 2] îndolia (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îndoliază, 1 pl. îndoliem (-li-em); conj. prez. 3 să îndolieze; ger. îndoliind (-li-ind)
9. [MDO] îndolia (ind. prez. 3 sg. și pl. îndoliază, 1 pl. îndoliem, ger. îndoliind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL