1. [DEX '09] ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.
2. [MDA2] încopcia vt [At: LB / P: ~ci-a / V: (înv) ~pca / Pzi: ~iez, (înv) încopciu / E: în- + copci (pll copcă1)] 1 (Rar) A fixa o copcă1. 2 (Rar) A închide o copcă1. 3 (Rar) A încheia o haină cu copci1. 4 A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. 5 (Rar; fig) A lega strâns Si: a îngemăna, a uni. 6 (Pop; fig) A căsători. 7 (Pop; îe) A ~ mâinile (pe piept) A încrucișa mâinile pe piept.
3. [CADE] ÎNCOPCIA (-ciez, -ciu), ÎNCOPCI (-cesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) prinde, a (se) încheia cu copci ¶ 2 Ⓕ A împreuna: îmi încopcesc mîinile sub ceafă, închid ochii și încerc să cuget (VLAH.); Budulea își încopcea mîinile pe piept (SLV.).
4. [DLRLC] ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. A închide o copcă; a încheia o haină, a prinde în copci. (Fig.) Cînd Huțu cînta sau citea apostolul, Budulea își încopcia mînile pe piept, privea o dată la dascăl și rămînea cu capul plecat. SLAVICI, O. I 75. 2. A îmbina două piese de tablă introducînd limbile uneia în golurile celeilalte și îndoindu-le. – Pronunțat: -ci-a.
5. [MDA2] copcia v vz încopcia
6. [MDA2] încopca v vz încopcia
7. [CADE] ÎNCOPCIAT, ÎNCOPCIT adj. p. ÎNCOPCI(A): o manta lungă fără mînici, încopcită pe umăr (VLAH.); cu mînile încopcite pe piept (SLV.).
8. [Scriban] încópc, a -á v. tr. (d. copcă). Prind în copcĭ: el îșĭ încópcă haĭna. – Se zice și încopcésc: îmĭ încopcesc (îmĭ prind ca în copcĭ) mînile supt ceafă (Vlah. Rom. Pit. 26).
9. [DOOM 3] încopcia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. încopciez (desp. -ci-ez), 3 încopciază, 1 pl. încopciem; conj. prez. 1 sg. să încopciez, 3 să încopcieze; ger. încopciind (desp. -ci-ind)
10. [DOOM 2] încopcia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 încopciază, 1 pl. încopciem (-ci-em); conj. prez. 3 să încopcieze; ger. încopciind (-ci-ind)
11. [IVO-III] încopciez, -ciază 3, -cieze 3 conj., -ciam 1 imp., -ciat prt., -ciere inf. s.
12. [Argou] încopcia, încopciez v. t. (intl.) a pune cătușe (cuiva).
13. [DAR] încopcia, încopciez, vb. I (pop.) 1. a pune copcă, a prinde în copci, a incheia cu copci. 2. (fig.) a uni, a căsători (pe cineva cu altcineva). 3. (fig.; despre mâini) a-și încrucișa.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL