1. [MDA2] încocleța [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 43 / V: (reg; cscj) încocleți / Pzi: ~țez / E: în- + cocleț] (Reg) 1 vt A apuca strâns, cum se apucă cocleții Si: a încleșta (5), a înhăța (1). 2 vr (Îe) A se încocleți o luptă A se încinge o luptă. 3 vt A vorbi coerent. 4 vt A ticlui bine o minciună.
2. [MDA2] încocleți v vz încocleța
3. [CADE] ÎNCOCLEȚI (-ețesc), ÎNCOCLEȚA (-ețez) I. vb. tr. A încleșta, a apuca strîns pe cineva ca într’un clește: încoclețează și pe cel mijlociu (R.-COD.). II. vb. refl. A se încleșta; a se încinge, a se încăiera: se încocleți o luptă d’alea de credea că n’are să se mai aleagă nici praful de ei (ISP.) [cocleț].
4. [DLRM] ÎNCOCLEȚA, încoclețez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) încleșta, a (se) încăiera. [Var.: încocleți vb. IV.] – Din în- + cocleți (pl. lui coclete).
5. [DLRM] ÎNCOCLEȚI vb. IV. v. încocleța.
6. [DAR] încocleța, încoclețez, vb. I (reg.) a apuca strâns, a înhăța, a încleșta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL