1. [DEX '09] COCLEȚ, coclețe, s. n. (Pop.) Element al războiului de țesut prin care se trec firele de urzeală. [Var.: coclete (pl. cocleți) s. m.] – Et. nec.
2. [MDA2] cocleț sn [At: ȘEZ. VIII, 147 / V: cotleț smn, ~ete, cotlete, cotlet, coglete, codl~ sm, corl~ smn, corlete, corletiu, cotlej sm / Pl: ~i și (mai rar) ~e/ E: nct] 1 Parte a ițelor războiului de țesut prin care se trec firele de urzeală. 2 (Pan; îf coclete) Ochiuri ale împletiturii de la ciorapi. 3 (Pex) Împletitură la ciorap. 4 (Pex; îf corleț) Scândură pe care se fac ițele. 5 Lemn ce se pune peste cârpa cu caș. 6 (Îf corlete) Frământător pe care se pune covata, când se face pâine. 7 (Îf coclete) Înveliș verde al alunelor. 8 (Îf coclete) Clanță. 9 (Îf corleț) Genunchi dinapoi al calului. 10 (Pre; îf corleț, codleț) Piele îngroșată a cailor sub genunchiul dinainte Si: castană. 11 (Îf cocleți) Parte a căruței nedefinită mai de aproape. 12 Cotor de măr. 13 Ciorchine de strugure.
3. [CADE] COCLEȚ, COTLEȚ (pl. -ețe) sn. 1 Fie-care din firele care alcătuesc plasa ițelor sau ostrețelor ¶ 2 Greșală la năvădit; Ⓕ: a căuta ~e, a căuta nod în papură [srb. kotlac].
4. [DEX '98] COCLEȚ, coclețe, s. n. Pane a ițelor războiului de țesut prin care se trec firele de urzeală. – Et. nec.
5. [DLRM] COCLEȚ, coclețe, s. n. Element al războiului de țesut, făcut din lemn, os sau sfoară, cu un ochi la mijloc, prin care se trece firul urzelii.
6. [Șăineanu, ed. VI] cocleț n. 1. fir drept cu un ochiu la mijloc pe unde trece firul de urzeală: totalul cocleților formează ița; 2. Mold. (cotlet) greșală la năvădit prin iță și spată; fig. a căuta cotlețe cuiva, a căuta nod în papură. [Origină necunoscută].
7. [Scriban] cocléț m. (var. din gogleț, goglează). Fir drept care are un laț pin care trec firele urzeliĭ și care, unindu-se cu alte fire, formează ița. Greșeală la năvădit cînd firu trece pintre iță și spată și formează ochĭurĭ (nodurĭ, inele). Fig. A căuta cuĭva coclețĭ, a căuta nod în papură, a-ĭ căuta defecte. – În Trans. cocleț, corleț și cogleț, n., pl. e; în Mold. nord. și cotleț. – P. înț. de „diareĭe”, V. colețĭ, crîmpiță.
8. [DEX '09] COCLETE s. m. v. cocleț.
9. [MDA2] coclete sm vz cocleț
10. [MDA2] codleț smn vz cocleț
11. [MDA2] coglete sm vz cocleț
12. [MDA2] cotlete sm vz cocleț
13. [CADE] COTLEȚ sm. ⛓ = COCLEȚ: o iță are mai mulți ~i decît cîți dinți are o spată (PAMF.).
14. [DOOM 3] !cocleț (desp. co-cleț) (pop.) s. n., pl. coclețe
15. [DOOM 2] !cocleț (co-cleț)/coclete (co-cle-) (pop.) s. n. / s. m., pl. coclețe/cocleți
16. [DER] coclete (cocleți), s. m. – 1. Înveliș al alunei sau nucii, coajă, coajă de castană cu țepi (se aplică numai fructelor crescute împreună pe o singură codiță). – 2. Fire de urzeală. – 3. Plasă, împletitură în general. – 4. Postament pe patru picioare pe care se așază albia de spălat sau de frămîntat. – Var. cocleț, cotleț, cotlete, codleț, corleț. Probabil der. de la formația expresivă coc, cu l de asemenea expresiv (cf. cocoli) și cu suf. – ete. Sensul 4 se datorează unei confuzii cu corlată. Cioclej, s. m. (tulpină de porumb lăsată pe cîmp), cu var. cioclod, s. m. (tulpină de porumb; miez de măr), se datorează contaminării cu ciocălău. Coincidența cu sl. kuka „cîrlig” (Cihac, II, 67), cu bg. kukulec (Conev 60) sau cu sb. kotlac (Candrea), nu este convingătoare. – Der. încocleți (var. încocleța), vb. (a prinde, a strînge, a înhăța).
17. [DRAM 2021] cocléț, s.n. v. corleț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL