1. [DEX '09] IMPRIMATUR s. n. Autorizație indicând bunul de tipar pe o corectură. – Cuv. lat.
2. [MDA2] imprimatur smi [At: DA ms / E: lat imprimatur] Text căruia i s-a dat bunul de tipar.
3. [DN] IMPRIMATUR s.n. (În trecut) Formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărți. ♦ Autorizație indicînd „bunul de tipar” de pe o corectură. [< lat. imprimatur – să se imprime].
4. [MDN '00] IMPRIMATUR s. n. 1. formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărți. 2. autorizație indicând „bunul de tipar” pe o corectură. (< lat., fr. imprimatur)
5. [DOOM 3] imprimatur (lat.) s. n.
6. [DOOM 2] imprimatur (lat.) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL