Definiție și ce înseamnă autorizație

1. [DEX '09] AUTORIZAȚIE, autorizații, s. f. Permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva. ♦ (Concr.) Document eliberat în acest scop. [Pr: a-u-] – Din fr. autorisation.

2. [MDA2] autorizație sf [At: HAMANGIU, C. C. 687 / V: ~iune / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: fr autorisation] 1 Autorizare (2). 2 (Ccr) Act scris prin care se atestă autorizarea (2). (Ccr) Document scris prin care se acordă un drept sau o împuternicire cuiva.

3. [DEX '98] AUTORIZAȚIE, autorizații, s. f. Permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva. ♦ (Concr.) Document oficial prin care se dovedește un drept sau o împuternicire a cuiva. [Pr.: a-u-] – Din fr. autorisation.

4. [DLRLC] AUTORIZAȚIE, autorizații, s. f. Permisiune, de obicei oficială, de a face ceva; împuternicire. Autorizație de pescuit. Autorizație de intrare. ▭ Colonizarea altor specii de pești decît cele existente într-un fond de pescuit se va putea face numai pe baza autorizației ministerului. B. O. 1953, 40. ♦ Document scris prin care se dovedește un drept, o împuternicire a cuiva. – Pronunțat: a-u-.

5. [DLRM] AUTORIZAȚIE, autorizații, s. f. Permisiune (oficială) de a face ceva; împuternicire. ♦ (Concr.) Document prin care se dovedește un drept sau o împuternicire a cuiva. [Pr.: a-u-] – După fr. autorisation.

6. [DN] AUTORIZAȚIE s.f. Permisiune (dată de o autoritate); împuternicire. ♦ (Concr.) Document care dovedește o împuternicire, un drept al cuiva. [Pron. a-u-, gen. -iei, var. autorizațiune s.f. / cf. fr. autorisation, it. autorizzazione].

7. [MDN '00] AUTORIZAȚIE s. f. permisiune (dată de o autoritate); împuternicire. ◊ înscris care dovedește o împuternicire. (< fr. autorisation)

8. [MDA2] autorizațiune sf vz autorizație

9. [CADE] *AUTORIZARE, *AUTORIZAȚIUNE, *AUTORIZAȚIE sf. 1 Faptul de a autoriza ¶ 2 Împuternicire [fr.].

10. [DN] AUTORIZAȚIUNE s.f. v. autorizație.

11. [Șăineanu, ed. VI] autorizați(un)e f. 1. permisiune dată de o autoritate; 2. consimțământul dat cuiva.

12. [Scriban] *autorizațiúne f. (fr. autorisation). Acțiunea de a autoriza. – Și -áție și -áre.

13. [DOOM 3] autorizație (desp. a-u-, -ți-e) s. f., art. autorizația (desp. -ți-a), g.-d. art. autorizației; pl. autorizații, art. autorizațiile (desp. -ți-i-)

14. [DOOM 2] autorizație (a-u-, -ți-e) s. f., art. autorizația (-ți-a), g.-d. art. autorizației; pl. autorizații, art. autorizațiile (-ți-i-)

15. [MDO] autorizație

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro