1. [DEX '09] IMPRIMAT, -Ă, imprimați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care este tipărit. ♦ (Despre țesături) Pe care sunt aplicate, fixate desene colorate. 2. S. n. Formular-tip folosit în întreprinderi și instituții pentru întocmirea de acte oficiale; publicație cu caracter administrativ (adresă, registru etc.) folosită în întreprinderi și instituții. 3. S. n. (La pl.) Publicații tipărite; tipărituri. – V. imprima. Cf. fr. imprimé.
2. [MDA2] imprimat, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 638 / Pl: ~ați, ~e / E: imprima] 1 a Care este tipărit. 2 a (D. țesături) Pe care sunt aplicate desene colorate. 3 sn Formular-tip folosit în întreprinderi și în instituții pentru întocmirea de acte oficiale. 4 sn Publicație cu caracter administrativ (adresă, registru etc.) folosită în întreprinderi și instituții. 5 sn (Lpl) Publicații tipărite.
3. [CADE] * IMPRIMAT I. adj. p. IMPRIMA ¶ ¶ C. NEIMPRIMAT ¶ 1 Întipărit ¶ 2 📰Tipărit. II. (pl. -ate) sn. 📰 Tipăritură, foaie tipărită.
4. [DEX '96] IMPRIMAT, -Ă, imprimați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care este tipărit. ♦ (Despre țesături) Pe care sunt aplicate, fixate desene colorate. 2. S. n. Formular-tip folosit în întreprinderi și în instituții pentru întocmirea de acte oficiale; publicație cu caracter administrativ (adresă, registru etc.) folosită în întreprinderi și instituții. 3. S. n. (La pl.) Publicații tipărite; tipărituri. – V. imprima. Cf. fr. imprimé.
5. [DLRLC] IMPRIMAT2, -Ă, imprimați, -te, adj. (Despre țesături) Pe care sînt întipărite desene colorate. Mătăsuri imprimate. ♦ Tipărit. Reproduceri fotografice imprimate.
6. [DLRLC] IMPRIMAT1, imprimate, s. n. 1. Formular (cu rubrici) pentru întocmirea de acte oficiale. Apostol Bologa luă în primire, de la locotenentul pe care venea să-l înlocuiască, biroul cu cele cîteva registre și imprimate. REBREANU, P. S. 139. 2. (La pl.) Publicații tipărite, tipărituri.
7. [DN] IMPRIMAT s.n. 1. Hîrtie pe care s-a imprimat ceva; formular folosit pentru scrierea actelor oficiale. 2. (La pl.) Tipărituri. [< imprima].
8. [MDN '00] IMPRIMAT s. n. 1. hârtie pe care s-a imprimat ceva; formular pentru scrierea actelor oficiale. 2. (pl.) tipărituri. (< fr. imprimé)
9. [Șăineanu, ed. VI] imprimat a. 1. întipărit; 2. tipărit. ║ n. broșură, foaie imprimată.
10. [Scriban] *imprimát n., pl. e (fr. imprimé). Tipăritură, lucru imprimat, tipărit: imprimatele-s supuse uneĭ taxe postale maĭ micĭ de cît scrisorile.
11. [DEX '09] IMPRIMA, imprim, vb. I. Tranz. 1. A face, a lăsa urme prin apăsare, deformare etc.; a întipări. ♦ A înregistra sunete pe o bandă, pe un disc etc. 2. A tipări. ♦ A aplica, a fixa pe o țesătură desene colorate. 3. Fig. A comunica; a transmite. ♦ A impune, a determina. – Din fr. imprimer.
12. [MDA2] imprima vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 336 / Pzi: imprim, ~mez / E: fr imprimer] 1-2 A lăsa urme prin apăsare, deformare. 3-4 A tipări. 5-6 (Tex) A transpune pe o pânză desene colorate. 7-8 A înregistra sunete pe o bandă. 9-10 (Fig) A comunica. 11-12 (Fig) A determina.
13. [CADE] * IMPRIMA (-im) vb. tr. 1 A întipări, a lăsa o urmă pe o suprafață oare-care ¶ 2 📰 A tipări ¶ 3 A comunica, a transmite [fr.].
14. [DLRLC] IMPRIMA, imprim, vb. I. Tranz. 1. A face urme prin apăsare. ♦ (Cu privire la unde acustice) A înregistra (folosind diverse procedee tehnice). 2. (Tipogr.) A tipări. ◊ Bun de imprimat, formulă care se scrie pe corectura unei publicații pentru a arăta că zațul este corect și poate fi tipărit. (Substantivat) Corectura pe curat trebuie s-o văz eu și să dau bunul de imprimat. CARAGIALE, O. VII 516. ♦ A întipări (pe o țesătură) desene colorate. A imprima o stambă. 3. Fig. A comunica, a transmite, a da. Electrificarea țării va imprima un ritm puternic operei de industrializare socialistă a țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 257.
15. [DN] IMPRIMA vb. I. tr. 1. A lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. A tipări. ♦ A întipări desene pe o pînză. ♦ A înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 3. (Fig.) A da, a transmite, a comunica. [P.i. imprim. / < fr. imprimer, it. imprimere].
16. [MDN '00] IMPRIMA vb. tr. 1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. a tipări. ◊ a întipări desene pe o pânză. 3. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 4. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica. (< fr. imprimer, lat. imprimere)
17. [Șăineanu, ed. VI] imprimà v. 1. a lăsa o urmă, a întipări: a imprima piciorul în nisip; 2. a tipări, a scoate din tipar; 3. a comunica, a transmite: a imprima o mișcare unei mașini.
18. [Scriban] *imprím, a -á v. tr. (fr. imprimer, d. lat. ím-primo, im-prímere, a apesa. V. com-prim, presiune). Întipăresc, las urme: a imprima talpa în nisip, sigilu în ceară, literele pe hîrtie. Tipăresc, las urmele literelor de metal pe hîrtie: a imprima un nume pe hîrtie, a imprima o carte. Comunic, transmit: Dumnezeŭ a imprimat materiiĭ mișcarea. Fig. Produc impresiune, emoționez: a imprima frică, respect.
19. [DOOM 3] imprimat s. n., pl. imprimate
20. [DOOM 2] imprimat s. n., pl. imprimate
21. [DOOM 3] imprima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. imprim, 3 imprimă; conj. prez. 1 sg. să imprim, 3 să imprime
22. [DOOM 2] imprima (a ~) vb., ind. prez. 3 imprimă
23. [Argou] imprimát, -ă, imprimați, -te adj. arestat, închis.
24. [Argou] imprimá, imprim v. t. (intl.) 1. a lua amprentele digitale. 2. a aresta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL