1. [DEX '09] IMPOSTOR, -OARE, impostori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos. ♦ Persoană care, prin minciuni și prefăcătorie, își arogă o falsă identitate (și competență), vrând să pară ceea ce nu este; farsor. – Din fr. imposteur, lat. impostor.
2. [MDA2] impostor, ~oare smf [At: SEBASTIAN, T. 58 / Pl: ~i, ~oare / E: fr imposteur, it impostore, lat impostor] 1 Persoană care urmărește să profite în mod nemeritat prin minciună sau prefăcătorie Si: mincinos, șarlatan. 2-3 Persoană care se substituie altcuiva (pentru a profita de avantajele cuvenite acestuia).
3. [CADE] * IMPOSTOR sm. Amăgitor, înșelător, mincinos [fr.].
4. [DEX '96] IMPOSTOR, -OARE, impostori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos. ♦ Persoană care caută să se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui); farsor. – Din fr. imposteur, lat. impostor.
5. [DLRLC] IMPOSTOR, -OARE, impostori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută prin minciuni și prefăcătorie să treacă drept altcineva; șarlatan. Un nume atît de profanat de impostorii contemporani. GHICA, A. 725.
6. [DN] IMPOSTOR, -OARE s.m. și f. Cel care caută să înșele, profitînd de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan. ♦ Cel care încearcă să se substituie cuiva (pentru a lucra în numele lui). [< fr. imposteur, cf. lat. impostor].
7. [MDN '00] IMPOSTOR, -OARE s. m. f. cel care caută prin minciuni și prefăcătorie să treacă drept altcineva; șarlatan, escroc. (< fr. imposteur, lat. impostor)
8. [Șăineanu, ed. VI] impostor m. înșelător, amăgitor.
9. [Scriban] *impostór, -oáre adj. și s. (lat. impostor, d. impónere, impós[i]tum, a înșela). Înșelător, șarlatan.
10. [DOOM 3] impostor s. m., pl. impostori
11. [DOOM 2] impostor s. m., pl. impostori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL