1. [DEX '09] IMPECABIL, -Ă, impecabili, -e, adj. Care este fără cusur, ireproșabil, perfect, desăvârșit. – Din fr. impeccable, lat. impeccabilis.
2. [MDA2] impecabil, ~ă a [At: TEODOREANU, M. II, 91 / Pl: ~i, ~e / E: fr impeccable[1], lat impeccabilis] 1 a Care nu greșește. 2 a Care este fără cusur Si: ireproșabil, perfect. 3 av Fără nici o greșeală. 4 av În mod desăvârșit.
3. [CADE] * IMPECABIL adj. 1 Care nu e în stare să păcătuească sau să greșească ¶ 2 Fără nici un cusur, perfect, desăvîrșit [fr.].
4. [DLRLC] IMPECABIL, -Ă, impecabili, -e, adj. Fără cusur, ireproșabil; perfect, desăvîrșit. Purtare impecabilă. Versuri impecabile. ▭ Își iubea bărbatul și se uita la el ca la un om superior, impecabil. VLAHUȚĂ, O. AL. II 44.
5. [DN] IMPECABIL, -Ă adj. (Liv.) Perfect, desăvîrșit, ireproșabil, fără cusur. [< fr. impeccable, cf. lat. in – fără, peccare – a greși].
6. [MDN '00] IMPECABIL, -Ă adj. perfect, desăvârșit, ireproșabil. (< fr. impeccable, lat. impeccabilis)
7. [Șăineanu, ed. VI] impecabil a. 1. incapabil de a greși; 2. fig. perfect: lucrare impecabilă.
8. [Scriban] *impecábil, -ă adj. (lat. impeccabilis. V. pecabil). Care nu poate păcătui, greși orĭ avea vre-un defect: versurĭ de o formă impecabilă. Adv. În mod impecabil.
9. [DOOM 3] impecabil adj. m., pl. impecabili; f. impecabilă, pl. impecabile
10. [DOOM 2] impecabil adj. m., pl. impecabili; f. impecabilă, pl. impecabile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL