1. [DEX '09] HISTIOCIT, histiocite, s. n. Celulă stelată din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. histiocyte.
2. [MDA2] histiocit sn [At: D. MED. / P: ~ti-o~/ Pl: ~e / E: fr histiocyte] (Blg) Celulă stelară din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții.
3. [DEX '96] HISTIOCIT,[1] histiocite, s. n. Celulă stelată din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. histiocyte.
4. [DN] HISTIOCIT s.n. (Biol.) Celulă macrofagă a țesutului conjunctiv. [Pron. -ti-o-. / < fr. histiocyte, cf. gr. histos – țesut, kytos – celulă].
5. [MDN '00] HISTIOCIT s. n. celulă macrofagă a țesutului conjunctiv, din histioblast. (< fr. histiocyte)
6. [DOOM 3] histiocit (desp. -ti-o-) s. n., pl. histiocite
7. [DOOM 2] histiocit (-ti-o-) s. n., pl. histiocite
8. [DMLR] histiocit s. m., pl. histiociți
9. [DETS] HISTIO- „țesut organic, tisular”. ◊ gr. histion „pînză, țesut, velă” > fr. histio-, germ. id., engl. id. > rom. histio-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă reticulohistiocitară foarte tînără; ~cit (v. -cit), s. n., celulă macrofagă, mobilă și stelată, aparținînd țesutului conjunctiv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL