1. [DEX '09] DETERMINANT, -Ă, determinanți, -te, adj., s. m. I. Adj. 1. Care determină sau este de natură să determine ceva; hotărâtor. 2. (Despre cuvinte sau propoziții; adesea substantivat) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziții cu care este în legătură, fiind subordonat acestora. II. S. m. Expresie matematică ale cărei elemente sunt așezate sub forma unui tabel și care servește la rezolvarea sistemelor de ecuații. – Din fr. déterminant.
2. [MDA2] determinant, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~nți, ~e / E: fr déterminant] 1 a Care condiționează apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen etc. 2 a Hotărâtor. 3-4 sma, a (Cuvânt, parte de propoziție sau propoziție) care precizează un alt cuvânt, o altă parte de propoziție sau o propoziție și căreia îi este subordonată Si: determinativ (1-2), (înv) determinator (1-2). 5 a (Înv) Caracteristic. 6 sm (Mat) Expresie matematică ale cărei elemente sunt așezate sub forma unui tabel și care servește la rezolvarea sistemelor de ecuații.
3. [CADE] * DETERMINANT sm. ➕ Expresiune simbolică în forma unui pătrat, a unei sume algebrice de produse care servește de obiceiu la rezolvarea ecuațiunilor lineare [fr.].
4. [DLRLC] DETERMINANT2, -Ă, determinanți, -te, adj. 1. Care determină sau este de natură să determine ceva; hotărîtor. Marxismul respinge necondiționat toate teoriile idealiste potrivit cărora rolul determinant în societate l-ar avea ideile, conștiința, rațiunea, voința oamenilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 23. 2. (Despre cuvinte și propoziții) Care determină, care precizează sensul unui cuvînt sau al unei propoziții cu care e în legătură. ◊ (Substantivat) Atributul este determinantul substantivului.
5. [DLRLC] DETERMINANT1, determinanți, s. m. (Mat.) Tablou de numere așezate în linii și coloane și care simbolizează o anumită operație algebrică de efectuat cu aceste numere.
6. [DN] DETERMINANT, -Ă adj. Care determină, care este de natură să determine; hotărîtor; determinativ. ♦ (Gram.) Care arată o calitate. // s.m. Simbol matematic compus din numere așezate în linii și coloane reprezentînd o expresie algebrică și folosit mai ales în rezolvarea ecuațiilor. // s.n. Cuvînt, propoziție care precizează, lămurește semnificația unui cuvînt, a unei propoziții. [Cf. fr. déterminant, it. determinante].
7. [MDN '00] DETERMINANT, -Ă I. adj. care determină; hotărâtor; determinativ. II. s. m. 1. factor, cauză, relație etc. cu rol hotărâtor în producerea unui eveniment, fenomen, situație, reacție. 2. (mat.) simbol compus din numere așezate în linii și coloane reprezentând o expresie algebrică și folosit mai ales în rezolvarea ecuațiilor. III. s. n. element lingvistic care determină alt element. (< fr. déterminant)
8. [Scriban] *determinánt, -ă adj. (lat. determináns, -antis). Care determină.
9. [DOOM 3] determinant2 s. m., pl. determinanți
10. [DOOM 3] determinant1 adj. m., pl. determinanți; f. determinantă, pl. determinante
11. [DOOM 2] !determinant2 (lingv., mat.) s. m., pl. determinanți
12. [DOOM 2] determinant1 adj. m., pl. determinanți; f. determinantă, pl. determinante
13. [DTL] DETERMINANT (DETERMINATIV) s. m. (cf. fr. déterminant, it. determinante): termen subordonat celui regent (determinat) din cadrul unui raport sintactic, care precizează, lămurește sau restrânge sensul regentului. În limba română, adjectivul și numeralul sunt, în mod obișnuit, d. ai substantivului, iar adverbul d. al verbului: zi furtunoasă, trei cărți, pagina a doua, merge greu etc. Dar și alte părți de vorbire pot deveni d. într-o relație binară (cu sau fără elemente relaționale): trotuarele străzilor, nuia de salcie, fruntea lui, stăpânire de sine, dorința de a citi, mașină de cusut, mersul înainte, omul de-acolo, halal prieten etc. Tot d. este și articolul: vinul, apa, puii, pâinile; un copil, niște copii, o fetiță etc. ◊ ~ concret: d. care intră în raportul sintactic, dispunând de un conținut lexical precis, cum sunt substantivele, adjectivele, numeralele, pronumele, verbele, adverbele și interjecțiile (v. mai sus). ◊ ~ abstract: d. care intră în raportul sintactic, fără conținut lexical, numai cu o semnificație gramaticală, cum sunt articolele hotărâte și nehotărâte (v. mai sus). ◊ ~ proclitic (predeterminant): d. așezat în fața regentului, ca articolul hotărât lui, articolele nehotărâte și demonstrative, adjectivele pronominale interogative, relative, nehotărâte și negative; numeralele cardinale. ◊ ~ enclitic (postdeterminant): d. așezat după regent ca marea majoritate a articolelor hotărâte. ◊ ~ mixt: d. așezat fie înainte, fie după regent, cum sunt adjectivele calificative, adjectivele pronominale demonstrative, posesive și de întărire; adverbele, substantivele, pronumele, numeralele ordinale și interjecțiile.
14. [DTL] DETERMINANT, -Ă adj. (cf. fr. déterminant, it. determinante): în sintagmele interjecție determinantă și monem determinant (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL