Definiție și ce înseamnă herpetologie

1. [DEX '09] ERPETOLOGIE s. f. Parte a științelor naturii care se ocupă cu studierea reptilelor. – Din fr. erpétologie.

2. [MDA2] erpetologie sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: fr erpétologie] Știință care se ocupă cu studiul reptilelor și al batracienilor Si: erpetografie.

3. [DN] ERPETOLOGIE s.f. Parte a istoriei naturale care studiază reptilele. [Gen. -iei. / < fr. erpétologie, cf. gr. herpeton – reptilă, logos – studiu].

4. [MDN '00] ERPETOLOGIE s. f. parte a zoologiei care studiază reptilele și amfibienii. (< fr. erpétologie)

5. [Scriban] *erpetologíe f. (vgr. ῾erpetós, reptil, și logíe). Acea parte a științelor naturale care tratează despre reptile.

6. [MDA2] herpetologie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr herpétologie] Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul reptilelor și al batracienilor.

7. [DEX '96] HERPETOLOGIE s. f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul reptilelor. – Din fr. herpétologie.

8. [DOOM 3] erpetologie s. f., art. erpetologia, g.-d. erpetologii, art. erpetologiei

9. [DOOM 2] erpetologie s. f., art. erpetologia, g.-d. erpetologii, art. erpetologiei

10. [DETS] ERPETO- (HERPETO-) „șerpi, reptile”. ◊ gr. herpeton „șarpe, reptilă” > fr. herpéto- și erpéto- > rom. erpeto- și herpeto-. □ ~id (v. -id), adj., în formă de șarpe; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în erpetologie; ~logie (herpetologie) (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază amfibienii și reptilele.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] îndoeală f. 1. acțiunea de a(se) îndoi: pozițiune șovăitoare între două lucruri […]
[Șăineanu, ed. VI] îndoelnic a. 1. supus îndoelii: rezultatul e îndoelnic; 2. neîndestulător: lumină îndoelnică. […]
[MDA2] îndogăți vr [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 322 / Pzi: ~țesc / E: nct] (Reg) A […]
1. [DEX '09] ÎNDOIALĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. […]
[DAR] îndoiat, -ă, adj. (reg., înv.) 1. îndurerat. 2. plin de îndoieli, fără credință; bănuitor. […]
1. [MDA2] îndoiciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 130 / P: ~do-i~ / Pl: ~ni […]
1. [DEX '09] ÎNDOIELNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi […]
1. [MDA2] îndoime sf [At: MINEIUL (1776) 40 2/2 / P: ~do-i~ / Pl: ~mi […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro