1. [DEX '09] HERMAFRODIT, -Ă, hermafrodiți, -te, adj. (Despre plante și animale) Care are organe de reproducere atât masculine, cât și feminine pe același individ; androgin, bisexuat, bisexual. ♦ (Substantivat) Om având caractere specifice ambelor sexe; fătălău. – Din fr. hermaphrodite.
2. [MDA2] hermafrodit, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 93 / Pl: ~iți, ~e / E: fr hermaphrodite] 1-3 smf, a (Blg) (Animal sau plantă) androgin(ă) (1). 4 smf Androgin (3).
3. [CADE] * HERMAFRODIT, ERMAFRODIT I. adj. 🌿 Se zice de o plantă în care există organele de reproducere pentru amîndouă sexele, adică și stamine și un pistil. II. sm. Persoană care are amîndouă sexele [fr.].
4. [DEX '96] HERMAFRODIT, -Ă, hermafrodiți, -te, adj. (Despre plante și animale) Care are organe de reproducere atât masculine, cât și feminine pe același individ; androgin, bisexuat, bisexual. ♦ (Substantivat) Om anormal, posedând caractere specifice ambelor sexe; fătălău. – Din fr. hermaphrodite.
5. [DLRLC] HERMAFRODIT, -Ă, hermafrodiți, -te, adj. (Despre plante și animale) Care întrunește într-un singur individ caracterele ambelor sexe. ♦ (Substantivat) Om anormal, posedînd caractere specifice ambelor sexe.
6. [DN] HERMAFRODIT, -Ă adj. (Om, animal, plantă) care are caracterele ambelor sexe; bisexuat. [Cf. fr. hermaphrodite, lat. hermaphroditus, gr. hermaphroditos < Hermes – zeul comerțului, și Afrodita – zeița iubirii la greci].
7. [MDN '00] HERMAFRODIT, -Ă I. adj., s. m. f. (om, animal, plantă) care posedă organele reproducătoare ale ambelor sexe; androgin, bisexuat. II. s. m. 1. (mit.) ființă căreia i se atribuie o natură dublă, masculină și feminină. 2. (arte) statuie prezentând însușiri masculine și feminine. (< fr. hermaphrodite)
8. [MDA2] irmafrodit, ~ă a vz hermafrodit
9. [CADE] * ERMAFRODIT adj. și sm. 1 Termen prin care se arată o ființă care întrunește caracterele amînduror sexelor: melcul e ~ ¶ 2 🌿 Se zice despre florile care au în același timp stamine și pistil [fr.].
10. [Șăineanu, ed. VI] ermafrodit a. Bot. care conține organele ambelor sexe: flori ermafrodite.
11. [Scriban] *ermafrodít, -ă adj. (lat. hermaphrodítus adj., d. vgr. ῾Ermaphróditos, fiu luĭ ῾Ermês [Mercur], și al Afroditeĭ. El, pe cînd se scălda lîngă orașu Alicarnas, fu văzut de nimfa Salmacida, care-l îmbrățișă, după care amîndoĭ fură prefăcuțĭ într’un singur trup. Mit.). Med. Care reunește într’însu amîndoŭă sexele. V. famen.
12. [DOOM 3] hermafrodit (desp. her-ma-fro-/herm-a-) adj. m., s. m., pl. hermafrodiți; adj. f., s. f. hermafrodită, pl. hermafrodite
13. [DOOM 2] !hermafrodit (her-ma-fro-/herm-a-) adj. m., s. m., pl. hermafrodiți; adj. f., s. f. hermafrodită, pl. hermafrodite
14. [MDO] hermafrodit
15. [IVO-III] ermafrodit.
16. [Mitologic] Hermafrodit = Hermaphroditus.
17. [DE] HERMAFRODIT (în mitologia greacă), fiul lui Hermes și al Afroditei, de o frumusețe rară. Îndrăgostindu-se de el, nimfa Salmacis a implorat zeii să le unească trupurile pentru totdeauna. Dorința fiindu-i îndeplinită, a rezultat o ființă fabuloasă, având ambele sexe. Reprezentat ca făcând parte din cortegiul lui Dionysos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL