1. [MDA2] hațoagă sf vz hățoagă
2. [MDA2] hățoagă sf [At: I. CR. II, 22 / V: haț~ / Pl: ~age / E: hățiș1] (Reg) Cărare făcută de animale sălbatice sau domestice.
3. [CADE] ❍ HĂȚOAGĂ (pl. -ge) sf. Mold. = HĂȚAȘ 1: la hăitău, vînătorul bun trebue să s’ație la ~ (RV.-CRG.).
4. [DAR] hațoagă (hățoagă), hațoage (hățoage), s.f. (reg.) cărare făcută de sălbăticiuni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL