1. [MDA2] haznadar sm vz haznatar
2. [CADE] ‡ HAZNADAR, HAZNATAR sm. 🔎 Vistiernicul Sultanului sau al Domnitorului: protectorul acestui Turc... deveni vizir și protejatul, mare haznatar (ALX.) [tc. haznadar].
3. [Șăineanu, ed. VI] haznadar m. vistiernicul Sultanului sau al Domnului: ajungând a purta slujba de haznadar BĂLC. [Turc. HAZNADAR].
4. [MDA2] hasnatar sm vz haznatar
5. [MDA2] hasnătar sm vz haznatar
6. [MDA2] hasnătariu sm vz haznatar
7. [MDA2] haznatar sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 208/33 / V: ~adar, hasn~, hasnăt~, ~năt~, ~nătariu, ~net~ / Pl: ~i / E: tc haznatar] 1 (Înv) Vistier. 2 Persoană care golește haznaua (1) Cf căcănar (1).
8. [MDA2] haznătar sm vz haznatar
9. [MDA2] haznătariu sm vz haznatar
10. [MDA2] haznetar sm vz haznatar
11. [Scriban] haznatár m. (turc. haznadar și -tar. Cp. cu baĭractar, buhurdar). Vechĭ. Vistier, casier.
12. [DAR] haznadar, haznadari, s.m. (înv.) vistiernicul (păstrătorul tezaurului) Sultanului sau al domnului.
13. [DLRLV] HAZNATAR s. m. (Mold, ȚR) Vistier la turci. A: Vezirul..._au si chemat pre haznetarul lui. NECULCE; cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; GHEORGACHI; H 17792, 79r. B: Au trimis un hasnadar al lui împreună cu boiarii la Odriiu. ANON. BRÎNCOV. Variante: hasnadar (ANON. BRÎNCOV.), haznătariu (GHEORGACHI), haznetar (NECULCE). Etimologie: tc. haznedar. Vezi și hazna.
14. [DLRLV] HAZNĂTARIU s. m. v. haznatar.
15. [DLRLV] HAZNETAR s. m. v. haznatar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL