1. [DEX '09] GREȚOS, -OASĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os.
2. [MDA2] grețos, ~oasă a [At: CANTEMIR, IST. 28 / Pl: ~oși, ~oase / E: greață[1] + -os] 1 Care provoacă greață Si: scârbos, dezgustător. 2 (Rar) Căruia i se face ușor greață.
3. [CADE] GREȚOS adj. 1 Care aduce greață, care-ți face greață, scîrbos, desgustător: înnăbușitoarele și grețoasele mirosuri ale cepei (ISP.); procese verbale... scrise într’un stil ~, impersonal, mort și neînsemnat (BR.-VN.) ¶ 2 Căruia i se face ușor greață: era foarte ~, te miri din ce i se apleca (CAR.).
4. [DLRLC] GREȚOS, -OASĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scîrbos, dezgustător, respingător. Această podoabă urîtă au făcut pe biata fată atît de grețoasă, cît nime nu se putea apropia să caute la dînsa. SBIERA, P. 296. Un sînge mohorît... umplu văzduhul de un miros grețos. ISPIRESCU, L. 225. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață, care se îngrețoșează repede. Era foarte grețos; te miri din ce i se apleca. CARAGIALE, N. S. 96.
5. [Șăineanu, ed. VI] grețos a. 1. care aduce greață; 2. fig. desgustător.
6. [Scriban] grețós, -oásă adj. Care inspiră greață: mîncare grețoasă, om grețos. Care simte ușor greață: om grețos. Adv. În mod grețos: a te purta grețos.
7. [DOOM 3] grețos adj. m., pl. grețoși; f. grețoasă, pl. grețoase
8. [DOOM 2] grețos adj. m., pl. grețoși; f. grețoasă, pl. grețoase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL