1. [DEX '09] PERSONA GRATA, personae gratae, loc. s. f. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. – Loc. lat.
2. [MDA2] persona grata sf [At: DN3 / Pl: ~ne ~te / E: lat persona grata] Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic.
3. [CADE] PERSONA GRATA (lat.) = Persoana favorită. Alecsandri a fost persona grata la Castelul Peleș.
4. [DEX '98] PERSONA GRATA subst. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. – Loc. lat.
5. [DN] PERSONA GRATA s.f. Persoană agreată de un guvern pe lîngă care este acreditată diplomatic. ◊ Persona non grata = diplomat a cărui rechemare este cerută de guvernul țării pe lîngă care este acreditat. [< lat. persona (non) grata – persoană (ne)agreată].
6. [MDN '00] PERSONA GRATA loc. s. persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. ♦ ~ non grata = diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. (< lat. persona (non) grata, persoană (ne)agreată)
7. [Șăineanu, ed. VI] persona grata f. («persoană plăcută»), se zice, în limba diplomatică, de personajul ce va fi agreat de guvernul pe lângă care e acreditat.
8. [DOOM 3] persona grata (lat.) loc. s. f., pl. personae gratae [ae pron. e]
9. [DOOM 2] persona grata (lat.) loc. s. f., pl. personae gratae [ae pron. e]
10. [CECC] Persona grata (sau: non grata) (lat. „Persoană dorită”, sau „nedorită”) – Expresie prin care se arată că reprezentantul diplomatic al unei țări străine este acceptat pentru acreditarea lui, sau dimpotrivă, este indezirabil. Din limbajul diplomatic formula a trecut și în vorbirea curentă pentru a desemna o persoană binevenită, simpatizată sau una nedorită.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL