1. [DEX '09] GOZ, gozuri, s. n. (Reg.; cu sens colectiv) Resturi nefolositoare de materii vegetale; p. gener. gunoi, murdărie. [Var.: gozură s. f.] – Din magh. gaz.
2. [MDA2] goz sn [At: DOSOFTEI, V. S. 70/1 / V: goază sf / Pl: ~uri / E: mg gaz] (Reg) 1 (Cu sens colectiv) Resturi nefolositoare de materii vegetale Si: (reg) gozăete, gozură (1), (Mar) gozuc (1). 2 (Pgn) Gunoi. 3 Murdărie. 4 (Fig) Faptă netrebnică Si: (reg) gozură (4), (Mar) gozuc (4).
3. [CADE] ❍ GOZ (pl. -zuri și goaze) sn. Mold. Trans. Rămășițe netrebuitoare, vegetale, boabe seci și stricate care se aleg din fasole, bob, grîu, etc.; pleava ce rămîne de la vînturatul seminței de cînepă; pr. ext. ori-ce firicel uscat, gunoiu, murdărie: se arunca ~ul de la mașină pe vîrful unui vraf (D.-ZAMF.); se strecură laptele prin sitișcă, pentru ca să nu fie cu ~uri (ȘEZ.) [ung. gaz].
4. [DLRLC] GOZ, gozuri, s. n. (Regional) Resturi nefolositoare de materii vegetale (pleavă, boabe seci și stricate etc.); p. ext. murdărie, gunoi. [Vrăbiile] să se nutrească numai din fărmăturile și gozurile ce le vor afla pe drumuri. MARIAN, O. I 407. Se strecură laptele prin sitișcă, pentru ca să nu fie cu gozuri. ȘEZ. VII 75. [Fîntîna] s-o curățim de gozuri. TEODORESCU, P. P. 361.
5. [Șăineanu, ed. VI] goz n. Mold. pleava grânelor vânturate ce servă de nutreț porcilor și găinilor. [Ung. GAZ, gunoiu].
6. [Scriban] goz n., pl. urĭ (ung. gaz, gunoĭ). Trans. Gunoĭ: dă gozu afară din casă. Vechĭ. Sfărămătură de cereale orĭ de puĭe: vezĭ gozu din ochĭu altuĭa și nu vezĭ bîrna din ochĭu tăŭ. Pl. Zoană, curătură, codină, sfărămăturĭ de cereale rămase de la treĭerat (care se daŭ găinilor). – Și gózură, f. (Săm. 4, 689) și goază (Mold.). În Suc. (Șez. 32, 108), gozomete, n. pl., gunoaĭe. V. tîrnomeată.
7. [DEX '09] GOZURĂ s. f. v. goz.
8. [MDA2] goază sf vz goz
9. [MDA2] gozură sf [At: DUNĂREANU, CH. 75 / Pl: ~ri / E: ns cf goz] (Reg) 1-4 Goz (1-4).
10. [DEX '96] GOZURĂ s. f. V. goz.
11. [Scriban] goáză f. (d. gozurĭ). Gozurĭ.
12. [DOOM 3] goz (reg.) s. n., pl. gozuri
13. [DOOM 2] goz (reg.) s. n., pl. gozuri
14. [MDO] goz, pl. gozuri
15. [IVO-III] goz, -zuri.
16. [DER] goz (-oaze), s. n. – 1. Rest, reziduu. – 2. (Înv.) Ticăloșie, fărădelege. – Var. goază, gozură. Mag. gaz (DAR). – Der. gozărău, s. n. (gunoi); gozamete, s. m. (gunoi), din mag. gazamatya; gozorar, s. m. (gunoier); gozar, s. m. (Trans., persoană care face trafic cu reziduurile din minele de aur).
17. [DRAM 2021] goz, gozuri, s.n. (reg.) 1. Fân: „Acoperișul colibei e acoperit cu goz, fân, mai mult cu pământ” (AER, 2010: 91). 2. Rest, gunoi, mizerie: „Curțile le măturară, / Gozu-n poale că-l luară” (Calendar, 1980: 134). ■ (onom.) Gozu, poreclă. ■ Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. gaz „buruiană, bălărie” (DER, DEX, MDA).
18. [DRAM 2015] goz, gozuri, s.n. – (reg.) 1. Fân: „Acoperișul colibei e acoperit cu goz, fân, mai mult cu pământ” (AER, 2010: 91; Săpânța). 2. Rest, gunoi, mizerie: „Curțile le măturară, / Gozu-n poale că-l luară” (Calendar, 1980: 134). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). ♦ (onom.) Gozu, poreclă. – Din magh. gaz „buruiană, bălărie” (Șăineanu, Scriban, DA, DER, DEX, MDA).
19. [DRAM] goz, -uri, s.n. – Rest, gunoi, mizerie: „Curțile le măturară, / Gozu-n poale că-l luară” (Calendar 1980: 134). – Din magh. gaz „buruiană”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL