1. [MDA2] gozomete sm [At: I. CR. IV, 123 / Pl: ~meți / E: mg gozmota] (Mol) Gunoi.
2. [CADE] ❍ GOZ (pl. -zuri și goaze) sn. Mold. Trans. Rămășițe netrebuitoare, vegetale, boabe seci și stricate care se aleg din fasole, bob, grîu, etc.; pleava ce rămîne de la vînturatul seminței de cînepă; pr. ext. ori-ce firicel uscat, gunoiu, murdărie: se arunca ~ul de la mașină pe vîrful unui vraf (D.-ZAMF.); se strecură laptele prin sitișcă, pentru ca să nu fie cu ~uri (ȘEZ.) [ung. gaz].
3. [Scriban] goz n., pl. urĭ (ung. gaz, gunoĭ). Trans. Gunoĭ: dă gozu afară din casă. Vechĭ. Sfărămătură de cereale orĭ de puĭe: vezĭ gozu din ochĭu altuĭa și nu vezĭ bîrna din ochĭu tăŭ. Pl. Zoană, curătură, codină, sfărămăturĭ de cereale rămase de la treĭerat (care se daŭ găinilor). – Și gózură, f. (Săm. 4, 689) și goază (Mold.). În Suc. (Șez. 32, 108), gozomete, n. pl., gunoaĭe. V. tîrnomeată.
4. [DOOM 3] goz (reg.) s. n., pl. gozuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL