1. [DEX '09] GOȘTINAR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar.
2. [MDA2] gorștinar sm vz goștinar
3. [MDA2] goștinar sm [At: (a. 1680) IORGA, D. B. II, 29 / V: gorș~ / Pl: ~i / E: goștină + -ar] (Înv) Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei.
4. [CADE] ‡ GOȘTINAR, GORȘTINAR sm. 🔎 Cel ce strîngea darea numită go(r)ștină.
5. [DLRLC] GOȘTINAR, goștinari, s. m. (Învechit) Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei.
6. [Șăineanu, ed. VI] goștinar m. od. cel ce strângea goștina.
7. [Scriban] goștinár m. Acela care strîngea goștina.
8. [DOOM 3] goștinar (înv.) s. m., pl. goștinari
9. [DOOM 2] goștinar (înv.) s. m., pl. goștinari
10. [DE] GOSTINARI, com. în jud. Giurgiu, pe Argeș; 2.670 loc. (1995). Biserica Sf. Nicolae (1668-1669, restaurată în 1927), în satul Mironești.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL