1. [DEX '09] GÂRNEAȚĂ s. f. v. gârniță.
2. [MDA2] gârneață sf vz gârniță
3. [DEX '09] GÂRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneață s. f.] – Din bg., sb. granica.
4. [MDA2] gârliță3 sf vz gârniță2
5. [MDA2] gârniță1 sf [At: MSS., ap. TDRG / V: ~neață, ~rli~ / A și: ~niță / Pl: ~țe / E: bg граница, srb granica] 1 (Înv; sst) Carpen. 2 Arbore mic înrudit cu stejarul, cu trunchiul drept, a cărui scoarță are un strat solzos la exterior, cu frunze mari, lungi, fără pețiol, și al cărui fruct este numit „ghindă” (Quercus frainetto). 3 (Pop) Stejar. 4 (Reg; îf ~rli~) Specie de cer1, cu fructul aripat. 5 (Reg; îf ~rli~) Fructul gârniței (4) care se dă cu lapte la porcii umflați în gât.
6. [CADE] ❍ GARNIȚĂ, GÎRNIȚĂ (pl. -țe) sf. Olten. Mold. 🏺 Bucov. Găleată de tinichea, de zinc, etc. [comp. srb. grnac, pol. garniec].
7. [CADE] GÎRNEAȚĂ sf. 🌿 GÎRNIȚĂ: de trei gîrnețe desfrunzite erau legați trei țărani (D.-ZAMF.).
8. [CADE] GÎRNIȚĂ1 (pl. -țe) sf. 🌿 O varietate de stejar mare, care crește mai ales la șes și la poalele munților, unde formează păduri în amestec cu fagul (Quercus conferta) [bg. srb. granica].
9. [CADE] GÎRNIȚĂ2 👉 GARNIȚĂ.
10. [DEX '96] GÂRNIȚĂ, gârnițe, s. f. Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneață s. f.] – Din bg., scr. granica.
11. [DLRLC] GÎRNEAȚĂ, gîrnețe, s. f. (Mold.) Gîrniță. O gîrneață subțire se clătina încet. SADOVEANU, O. III 356. [În pădure] domină gîrneața și fagul. I. IONESCU, P. 492. – Pronunțat: -nea-.
12. [DLRLC] GÎRNIȚĂ, gîrnițe, s. f. (Regional) Varietate de stejar care crește mai ales la șes, formînd păduri întinse (Quercus frainetto); gîrneață. Ioviță, Fecioraș de văduviță, Ce umblă pe sub gîrniță. PĂSCULESCU, L. P. 256.
13. [Șăineanu, ed. VI] gârneț n. Mold. gârniță: începe a ciocârti un gârneț de stejar CR. [V. gârniță].
14. [Șăineanu, ed. VI] gârniță f. soiu de stejar, formează păduri sau dumbrăvi mai cu seamă în regiunea șesurilor (Quercus conferta). [Serb. GRANIȚA]. V. gorun.
15. [Scriban] gîrneáță f., pl. ețe și gîrniță (vest) f., pl. e (bg. granica, un fel de stejar, poate d. grana, dim. granka, ramură; sîrb. granica. V. crangă, gorun). Un fel de stejar îndesat și rămuros (quercus conferta).
16. [Scriban] gîrniță, V. gîrneață.
17. [DOOM 3] gârneț (reg.) s. m., pl. gârneți
18. [DOOM 3] gârniță (reg.) s. f., g.-d. art. gârniței; pl. gârnițe
19. [DOOM 2] !gârniță (reg.) s. f., g.-d. art. gârniței; pl. gârnițe
20. [DER] gîrniță (gîrnițe), s. f. – Varietate de stejar (Quercus conferta). – Var. gîrneț, gîrneață. Bg., sb. granica (Cihac, II, 117; Conev 49; DAR), cf. gorun.
21. [DE] GÂRNÍȚĂ (< bg., scr.) s. f. Arbore din familia fagaceelor, cu frunze penat-lobate, sesile, păroase pe dos, lungi de 20-40 cm și cu fruct (ghindă) mic, cilindric (Quercus frainetto). Formează păduri pure sau în amestec cu cerul1, în regiunile de câmpie și de dealuri, pe soluri compacte. Are lemn tare, rezistent folosit în construcții.
22. [DFL] Quercus frainetto Ten. (syn. Q conferta Kit.), « Gîrniță ». Specie la care cupușoarele au solzii lipiți, iar pe margini sînt lung-păroase. Frunze alungite, invers-ovate, pînă la 20 cm lungime, 7 cm lățime, cu lobi întregi sau subulați, la bază cu 2 urechi mari, de obicei dispuse mai multe la vîrful ramurilor, partea superioară în tinerețe pubescentă, apoi glabră, cea inferioară păroasă, surie. Arbore pînă la 40 m înălțime, coroană rotundă. Tulpină dreaptă, scoarța formează devreme un ritidom adînc, solzos, lujeri tomentoși sau pubescenți, muguri pubescenți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL