1. [DEX '09] GERUIT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.
2. [MDA2] geruit1 sn [At: MDA ms / P: ~ru-it / Pl: ? / E: gerui] 1-2 Geruială (1-2).
3. [MDA2] geruit2, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 184 / P: ~ru-it / Pl: ~iți, ~e / E: gerui] Înghețat.
4. [DLRLC] GERUIT, -Ă, geruiți, -te. adj. Înghețat, cuprins de ger. Geamurile îi sînt înghețate tun, cu frunze geruite, de nu le-ai răzui nici cu custura. DELAVRANCEA, S. 184.
5. [DEX '09] GERUI, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger. – Ger + suf. -ui.
6. [MDA2] gerui vu [At: SLAVICI, V. P. 105 / P: ~ru-i / Pzi: 3 ~ește / E: ger] 1 A fi ger (1). 2 A se lăsa ger (1). 3 A fi foarte frig, (și a ninge cu fulgi mici cristalizați).
7. [CADE] GERUI (-uește) vb. unipers. 🌦 A da ger, a se lăsa ger strașnic.
8. [DLRLC] GERUI, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. (Rar) A fi, a se lăsa ger. ♦ A ninge cu ace mici de gheață. Nu era aspru gerul, dar geruia. SLAVICI, V. P. 105.
9. [Șăineanu, ed. VI] geruì v. (unipersonal), a da un ger.
10. [Scriban] geruĭéște v. impers. (d. ger). E ger (și cade o zăpadă supțire).
11. [DOOM 3] gerui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. geruiește, imperf. 3 sg. geruia; conj. prez. 3 sg. să geruiască
12. [DOOM 2] gerui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. geruiește, imperf. 3 sg. geruia; conj. prez. 3 sg. să geruiască
13. [MDO] gerui (ind. prez. 3 sg. geruiește, conj. geruiască)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL