1. [DEX '09] GĂURIT2, -Ă, găuriți, -te, adj. Care are una sau mai multe găuri, prevăzut cu una sau mai multe găuri; în care s-a făcut o gaură; care e plin de găuri; perforat2. ♦ Care s-a stricat, s-a degradat formând găuri. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.
2. [DEX '09] GĂURIT1 s. n. Găurire. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.
3. [MDA2] găurit2, ~ă [At: CREANGĂ, P. 243 / P: gă-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: găuri] 1 În care s-a făcut una sau mai multe găuri Si: perforat2, (reg) bortelit2, bortit2. 2 Care are una sau mai multe găuri Si: perforat2, (reg) bortelit2, bortit2. 3 Care e plin de găuri Si: perforat2, bortelit2, bortit2. 4 Care s-a degradat formând găuri. 5 (Trv; d. fete) Care nu mai este virgină.
4. [MDA2] găurit1 sn [At: ȘEZ. IV, 156 / P: gă-u~ / Pl: ~uri / E: găuri] 1-3 Găurire (1-3).
5. [CADE] GĂURIT I. adj. p. GĂURI ¶ ¶ C. NEGĂURIT. II. sbst. Faptul de a găuri.
6. [DEX '96] GĂURIT2, -Ă, găuriți, -te, adj. Care are una sau mai multe găuri, prevăzut cu una sau mai multe găuri; în care s-a făcut o gaură; care e plin de găuri; perforat2, bortelit, bortit. ♦ Care s-a stricat, s-a degradat formând găuri. Haină găurită. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.
7. [DLRLC] GĂURIT2, -Ă, găuriți, -te, adj. Care are o gaură (sau mai multe); în care s-a făcut o gaură, care e plin de găuri. Toate lucrurile mi se arată găurite ca sitișca și străvezii ca apa cea limpede. CREANGĂ, P. 243. – Pronunțat: gă-u-.
8. [DLRLC] GĂURIT1 s. n. Găurire. Găuritul metalelor. – Pronunțat: gă-u-.
9. [DEX '09] GĂURI, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură.
10. [MDA2] găuri [At: BIBLIA (1688), 3811 / P: ~gă-u~ / Pzi: ~resc, (nob) gaur și găur / E: gaură] 1-2 vtr A (se) face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.) Si: a perfora, (reg) a borteli, a borti (pop) a sfredeli. 3 vr A se degrada apărând găuri. 4 (Fig) A avea relații sexuale cu o femeie.
11. [CADE] GĂURI (-resc) vb. tr. A face o gaură (sau mai multe găuri): (P): picătura găureste piatra; ~ urechile, a face găurile pentru atîrnat cerceii; Ⓕ a asurzi.
12. [DEX '96] GĂURI, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură.
13. [DLRLC] GĂURI, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură. V. perfora. Găurește scîndura cu burghiul. ▭ Numaidecît găuri fundul desagilor. RETEGANUL, P. V. 78. Baba găurise stînca într-un loc și trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum. EMINESCU, N. 23. Picătura mică găurește piatra. – Pronunțat: gă-u-.
14. [Șăineanu, ed. VI] găurì v. a face o gaură.
15. [Scriban] găurésc v. tr. (d. gaură). Vest. Bortesc, borteĭesc, fac găurĭ: a găuri pămîntu.
16. [DOOM 3] găurit (desp. gă-u-) s. n.
17. [DOOM 2] găurit (gă-u-) s. n.
18. [DOOM 3] găuri (desp. gă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găuresc, 3 sg. găurește, imperf. 1 găuream; conj. prez. 1 sg. să găuresc, 3 să găurească
19. [DOOM 2] găuri (gă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găuresc, imperf. 3 sg. găurea; conj. prez. 3 să găurească
20. [DE] GUTTA CAVAT LAPIDEM NON VI, SED SAEPE CADENDO (lat.) picătura găurește piatra nu prin forță, ci prin continua ei cădere – Ovidiu, „Ex Ponto”, IV, 10, 5. Voința stăruitoare învinge cu timpul orice obstacol.
21. [Argou] găuri, găuresc v. t. 1. a împușca. 2. a înjunghia. 3. (d. bărbați) a poseda sexual.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL