1. [DEX '09] GĂUREA, -ICĂ, găurele, s. f. Diminutiv al lui gaură; găurice. ♦ (La pl.) Fel de broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. [Pr.: gă-u-] – Gaură + suf. -ea, -ică.
2. [MDA2] găurea sf [At: I. CR. I, 5 / P: gă-u~ / Pl: ~ele / E: gaură + -ea] 1-2 (Șhp) Gaură (1) (mică) Si: găurică (1-2), găurice (1-2), (reg) găuruță (1-2). 3 (Lpl) Broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. 4 (Pop; îcs) În ~ele Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 5 (Bot; reg; lpl) Viorele (Scilla bifolia). 6 (Bot; reg; lpl) Toporași (Viola odorata).
3. [Scriban] găureá și -ícă f., pl. ele, și găurice f., pl. ĭ. Vest. Gaură mică.
4. [DEX '09] GĂURI, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură.
5. [MDA2] gaurică sf vz găurică
6. [MDA2] găuri [At: BIBLIA (1688), 3811 / P: ~gă-u~ / Pzi: ~resc, (nob) gaur și găur / E: gaură] 1-2 vtr A (se) face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.) Si: a perfora, (reg) a borteli, a borti (pop) a sfredeli. 3 vr A se degrada apărând găuri. 4 (Fig) A avea relații sexuale cu o femeie.
7. [MDA2] găurică sf [At: DA ms / V: gau~ / P: gă-u~ / Pl: ~ici / E: gaură + -ică] 1-2 (Șhp) Găurea (1-2). 3 (Fam) Vagin.
8. [CADE] GĂURI (-resc) vb. tr. A face o gaură (sau mai multe găuri): (P): picătura găureste piatra; ~ urechile, a face găurile pentru atîrnat cerceii; Ⓕ a asurzi.
9. [CADE] GĂURICĂ (pl. -rele), GĂURICE sf. dim. GAURĂ: bagă cheia în găuricea ușii celei de aramă (MERA).
10. [CADE] GĂURIT I. adj. p. GĂURI ¶ ¶ C. NEGĂURIT. II. sbst. Faptul de a găuri.
11. [DEX '96] GĂURI, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură.
12. [DLRLC] GĂURI, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură. V. perfora. Găurește scîndura cu burghiul. ▭ Numaidecît găuri fundul desagilor. RETEGANUL, P. V. 78. Baba găurise stînca într-un loc și trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum. EMINESCU, N. 23. Picătura mică găurește piatra. – Pronunțat: gă-u-.
13. [Șăineanu, ed. VI] găurì v. a face o gaură.
14. [Scriban] găurésc v. tr. (d. gaură). Vest. Bortesc, borteĭesc, fac găurĭ: a găuri pămîntu.
15. [DOOM 2] găurea v. găurică
16. [DOOM 3] găuri (desp. gă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găuresc, 3 sg. găurește, imperf. 1 găuream; conj. prez. 1 sg. să găuresc, 3 să găurească
17. [DOOM 3] !găurică (desp. gă-u-) s. f., g.-d. art. găurelei; pl. găurele
18. [DOOM 2] găuri (gă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găuresc, imperf. 3 sg. găurea; conj. prez. 3 să găurească
19. [DOOM 2] găurică/găurea (gă-u-) s. f., g.-d. art. găurelei; pl. găurele; art. găurelele
20. [DE] GUTTA CAVAT LAPIDEM NON VI, SED SAEPE CADENDO (lat.) picătura găurește piatra nu prin forță, ci prin continua ei cădere – Ovidiu, „Ex Ponto”, IV, 10, 5. Voința stăruitoare învinge cu timpul orice obstacol.
21. [Argou] găuri, găuresc v. t. 1. a împușca. 2. a înjunghia. 3. (d. bărbați) a poseda sexual.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL