1. [DEX '09] GĂLĂGIOS, -OASĂ, gălăgioși, -oase, adj. Care face (multă) gălăgie; zgomotos. [Pr.: -gi-os] – Gălăgie + suf. -os.
2. [MDA2] gălăgios, ~oasă a [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: (rar) ~ăci~ / Pl: ~oși, ~oase / E: gălăgie + -os] Care face multă gălăgie Si: zgomotos.
3. [CADE] GĂLĂGIOS adj. Sgomotos, care face gălăgie: undele lui limpezi și gălăgioase (VLAH.); cînd gîștele îs gălăgioase și umblă după mîncare cu lăcomie trag a ploaie (GRL.).
4. [DLRLC] GĂLĂGIOS, -OASĂ, gălăgioși, -oase, adj. Care face gălăgie; zgomotos. Întoarse capul spre grupul gălăgios de sub nucul cel mare. DUMITRIU, N. 263. Cînd treceam prin sate copii răsăreau la porți, cu păr de cînepă și ochii vii și ne salutau gălăgioși. SADOVEANU, E. 142. Toată hora împreună cu privitorii izbucniră într-un rîs gălăgios. REBREANU, R. I 131. ◊ (Adverbial) Să ne dea nouă pămîntul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții, gălăgioși. REBREANU, R. II 88. – Pronunțat: -gi-os.
5. [MDA2] gălăcios, ~oasă a vz gălăgios
6. [DOOM 3] gălăgios (desp. -gi-os) adj. m., pl. gălăgioși; f. gălăgioasă, pl. gălăgioase
7. [DOOM 2] gălăgios (-gi-os) adj. m., pl. gălăgioși; f. gălăgioasă, pl. gălăgioase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL