1. [DEX '09] FULGURANT, -Ă, fulguranți, -te, adj. Înconjurat de fulgere. ♦ (Adesea fig.) Care împrăștie o lumină vie și de scurtă durată. – Din fr. fulgurant, lat. fulgurans, -ntis.
2. [MDA2] fulgurant, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 540 / Pl: ~nți, ~e / E: fr fulgurant, lat fulgurans, -ntis] 1 Înconjurat de fulgere (1). 2 (Adesea fig) Care împrăștie o lumină vie și de scurtă durată.
3. [DLRLC] FULGURANT, -Ă, fulguranți -te, adj. Care împrăștie o lumină vie și de scurtă durată. Atîta i-a fost clipa, traiectorie fulgurantă, care va dura în veșnicie după ce steaua s-a stins. SADOVEANU, E. 83. Tot felul de vîrtejuri luminoase... de bășici fulgurante, de văpăi multicolore. ODOBESCU, S. II 540.
4. [DN] FULGURANT, -Ă adj. (Franțuzism) Înconjurat de fulgere. ♦ Care răspîndește o lumină vie și de scurtă durată. [< fr. fulgurant, cf. lat. fulgur – fulger].
5. [MDN '00] FULGURANT, -Ă adj. 1. înconjurat de fulgere. ◊ care răspândește o lumină vie și de scurtă durată. 2. care se produce foarte rapid; fulgerător, prompt. 3. (fig.) care impresionează puternic spiritul, imaginația; scânteietor, pătrunzător. (< fr. fulgurant, lat. fulgurans)
6. [DOOM 3] fulgurant adj. m., pl. fulguranți; f. fulgurantă, pl. fulgurante
7. [DOOM 2] fulgurant adj. m., pl. fulguranți; f. fulgurantă, pl. fulgurante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL