1. [MDA2] frătuț sm [At: DIONISIE. C. 178 / V: fărt~, fătruț / Pl: ~i / E: frate] (Înv) 1 Nume dat românilor originari din Banat. 2 (Mil) Nume dat unui regiment din Austria alcătuit din români bănățeni (1).
2. [CADE] FRĂTUȚ sm. Băn. Nume dat Bănățenilor de baștină de către Românii (porecliți Bufani sau Țăreni) veniți din alte părți și stabiliți printre aceștia [frate].
3. [Scriban] frătúț m. (d. frate, pin aluz. la repetarea acesteĭ vorbe la Româniĭ din vest). Român din vest și, maĭ ales, din Banat (Iron.). Vechĭ locuitor al banatuluĭ Severinuluĭ.
4. [MDA2] fărtuț sm vz frătuț
5. [MDA2] fătruț sm vz frătuț
6. [Șăineanu, ed. VI] Frătuți m. pl. («Frățiori»), poreclă dată de Bufeni vecinilor lor bănățeni.
7. [DAR] frătuț, frătuți, s.m. (înv.) numele românilor de baștină din Banat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL